Dar Călătoria lui Gruber nu este o ecranizare. Pornind de la povestea schiţată într-un capitol, tinerii scenarişti Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu au scris un fel de Lista lui Malaparte: scriitorul ajuns la Iaşi, în iunie 1941, trebuie să-l salveze de la deportare pe evreul doctor Josef Gruber pentru că numai acesta - care a studiat la Florenţa - îl poate lecui de alergia de care suferă...
Filmul s-ar mai fi putut intitula şi Călătoria lui Malaparte: România este văzută prin ochii lui. E un punct de vedere ingenios, care permite şi detaşarea, şi empatia. Tehnologia nemţească a morţii întîlneşte, în Moldova, birocraţia românească a sorţii - şi a tragerii la sorţi. Căldură mare şi cifre reci. Rîzi pe alocuri, dar rîsul îţi îngheaţă pe buze. E ca şi cum în spatele unei schiţe de Caragiale ar sta un Holocaust.
Radu Gabrea - care a prins vremurile descrise în film - se întoarce în prim-planul cinematografului românesc cu acest film sobru şi tulburător care evită orice "melodramatizare". Spectatorul trebuie să recompună puzzle-ul întîmplărilor din hazardul întîlnirilor lui Malaparte. Este un drum în zigzag, graţie delăsării şi lasă-mă-să-te-lăselii româneşti, de la colonelul Niculescu-Coca (Claudiu Bleonţ, într-o revenire spectaculoasă) la superiorul Stavarache (Răzvan Vasilescu, perfect) trecînd prin consulul italian Sartori (Alexandru Bindea, surprinzător). Florin Piersic jr. este un Malaparte remarcabil, iar Marcel Iureş un dr. Gruber memorabil de reţinut.
Un film obligatoriu de văzut, care-ţi deschide ochii.