Radu Gabrea: Ca regizor în formare, modelul meu a fost Andrej Wajda. Cenuşă şi diamant a rămas şi azi reperul meu esenţial în istoria filmului. De aici interesul meu pentru legătura între individ şi istorie în toate, repet, în aproape toate filmele mele. De aici şi interesul meu pentru o perioadă a istoriei României, pentru adevăruri ascunse şi sistematic deformate. Pogromul de la Iaşi este un model exemplar al acestui caz. Însă momentul exact cînd am decis să vorbesc despre acest tragic eveniment e mai greu de fixat. Cert este că am dorit de multă vreme să filmez un capitol din romanul Kaputt al lui Curzio Malaparte, care tratează pe larg despre aceste evenimente. M-a interesat punctul de vedere al unui martor străin despre acestea. O primă variantă de scenariu bazată pe acest roman s-a împiedicat în costurile enorme ale drepturilor. Discutînd cu Răzvan Rădulescu, am convenit la actuala formă a scenariului, care povesteşte istoria vizitei la Iaşi a lui Malaparte, dintr-un alt unghi de vedere decît în roman, bazat pe o realitate paralelă.
A.L.Ş.: Filmul a fost prezentat în avanpremieră în 2008, la TIFF, fiind arătat - de atunci - la multe festivaluri străine. A fost văzut pînă şi în Australia! De ce ajunge atît de tîrziu în cinematografele româneşti?
R.G.: Premiera unui film este o complicată decizie managerială, cu atît mai dificilă cu cît reţeaua cinematografică în România este aproape inexistentă. O planificare a unei premiere româneşti se poate face aici extrem de greu. E vorba de a găsi un spaţiu disponibil pentru a putea capta optim atenţia unui public şi aşa extrem de redus potenţial. Sper că lansarea lui în această toamnă să fie benefică.
A.L.Ş.: Credeţi că publicul de la noi este la fel de interesat de subiectul Holocaustului ca şi cel de afară?
R.G.: Numărul de acum două săptămîni al revistei Dilema veche, cu tema "Holocaust şi Gulag", mi-a dovedit justeţea faptului că mă ocup de mai multă vreme de această tematică. Cred că prea mult timp acest subiect a fost ignorat sau tratat deformat. Asumarea responsabilităţii istorice pentru tragediile întîmplate în acea perioadă cred că este imperios necesară.
A.L.Ş.: Ce consultanţi istorici sau specialişti în chestiunile evreieşti aţi avut? Ei au văzut filmul?
R.G.: Filmul a fost văzut de foarte multă lume. A fost pînă acum la numeroase festivaluri, în SUA, de pildă, a fost văzut în cel puţin şapte oraşe americane. S-a văzut la Melbourne, în Australia. Urmează a fi văzut la Silicon Valley, la Philadelphia şi la Buenos Aires în noiembrie 2009. La Festivalul filmului evreiesc de la Ierusalim din decembrie 2008 a fost excepţional receptat. A reprezentat, alături de celălalt film al meu, Cocoşul decapitat, cinematografia românească la al XII-lea Festival al Filmului European la Chicago, în martie 2009.
A.L.Ş.: Speraţi să stîrniţi o dezbatere despre rolul jucat de români în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?
R.G.: Cred că o dezbatere pe această temă, pentru clarificarea şi limpezirea confuziilor - multe voite - privind acest capitol al istoriei noastre ar fi mai mult decît binevenită. Poate că revista dvs., cu prestigiul său, ar fi interesată să o gireze. În ceea ce mă priveşte, sînt gata să particip la o asemenea dezbatere.