Vine vara! (bine-mi pare?...)

Vine vara. Ce zic eu vine, a venit deja. Şi nu mă bazez nici pe magnolia înflorită precaut şi veştejită prematur în curtea din spate, nici pe fetele de şcoala catolică cu fustiţe plisate cu motiv scoţian, dar pe care abia-ncape un rînd, hai două, de carouri... Nu, nimic din toate astea. Aştept metroul şi mă uit la afişele cu filmele ce stau să vină. Să dea năvală, mai degrabă...

Ne aşteaptă o avalanşă de blockbuster-uri nimicitoare (asta fiind şi sensul iniţial al cuvîntului: un bombardament aerian distrugător). Un bufet all-you-can-eat de succese de casă la fel de sigure precum e sigur că mîine va fi o altă zi (nu şi dacă e să ne luam după The Day After Tomorrow, filmul-dezastru de serviciu, un film după care nu-ţi mai vine să te plîngi de vreme...). Filme indiferente la fiţele noastre de fini cunoscători în cea de-a nu-ştiu-cîta artă. Filme impermeabile la critică, pentru că oricît le-ar vorbi de rău domnii Ebert & Roeper şi alţii ca ei, noi ştim că tot o să ne ducem să le vedem.

Junk food pentru ochiul cinefagului. Un şir nesfîrşit de explozii şi catastrofe, împuşcături, bătăi şi urmăriri, good guys & bad guys, monştri şi roboţi, bicepşi şi silicoane, super-eroi şi eroinele aferente - nici rîsu', nici plînsu'.

Brad Pitt şi-a pus armura cu muşchi în Troy (sau My Big Fat Greek Man-Skirt?...). Matt Damon revine cu mare deranj (dar şi cu Franka Run Lola Run Potente) în The Bourne Supremacy. Will Smith face pe robotul, se luptă cu roboţii, sau ceva de genul ăsta, în I, Robot, după Asimov. Tom Hanks - pe care nu prea-l vezi în filmele "de vară" - rămîne înţepenit în Terminal, un film despre un imigrant dintr-o ţară balcanică (nu spui care...) ce ajunge pe aeroportul J.F.K. şi află că nu mai are ţară în care să se întoarcă. Şi nici viză de State. Un fel de Cast Away cu duty-free... Filmul e inspirat de povestea reală a unui iranian care trăieşte pe aeroportul din Paris din... 1988 şi care, deşi nu s-a pricopsit cu Catherine Zeta-Jones (ca Tom Hanks în film), cic-ar fi primit vreun sfert de milion de dolari pentru dreptul de adaptare. Hm, pe ăsta cred că vreau să-l văd - ce vă spuneam?...

Monştri - gîrlă şi pentru toate gusturile: Hugh Jackman se ia de gît (ha, ha) cu vampirii în Van Helsing, un spin-off draculean (???) în care cică se vorbeşte româneşte la fel de bine ca în Dracula lui Coppola... Căpcăunul verde (şi proaspăt însurăţel) şi-al său măgar se întorc să ne mai dea înc-o dată pe spate în Shrek 2. Pînă şi Schwarzenegger se întoarce (ne-a promis-o de mult...) într-un rolişor în Around the World în 80 Days cu... Jackie Chan. Domnul M. Night Shyamalan, care n-a depăşit încă faza I-see-dead-people, ne mai serveşte o porţie de sperieturi şi de Joaquin Phoenix în The Village. Iar despre supremul film cu monştri, Alien vs. Predator nu zic nimic, îi las pe cunoscători să se pronunţe.

Vara asta, fie filmele cum or fi, bune, proaste, floricelele or să cronţăne cu spor iar casele de marcat or să geamă sub povara încasărilor, pentru că omul (vă place cum m-am ascuns după sinecdocă?...) are obiceiul să ia de bună tot ce zice presa mainstream şi maşina de promovare hollywoodiană de aceste Must-See Movies!!! Deşi unii fac şi altfel de liste: vezi The Ten Absolute Must-Miss Movies of Summer 2004.

Francizele înfloresc mai dihai ca magnolia din curte: lui Daniel Radcliffe i-au dat tuleiele în Harry Potter and the Prizoner of Azkaban (sau era Harry Potter şi pocalul de hormoni?...). Halle Berry (rrr!!!) face un flic-flac în Catwoman, iar amicul nostru arahnoid (Spidey, pentru apropiaţi) face şi el o voltă în aer. Apropo, Tobey Maguire are o privire tot mai tristă, probabil la gîndul că zboară tot mai departe de roluri precum cel din Wonder Boys ...

Cînd nu-s francize, sînt pur şi simplu filme care s-au mai făcut (pardon, remake-uri...): The Manciurian Candidate, acum cu Denzel Washington. Sau filme care sînt - tot pur şi simplu - relansate: Donnie Darko - The Director's Cut (cine-o fi inventat şi chestia asta?...). Noroc cu Monty Pithon şi-al lor Life of Brian, (re)venit la ţanc în replică la The Passion of the Christ.

Care va să zică, vara asta senzaţia principală e de déjà vu (dacă nu punem la socoteală vaga senzaţie de greaţă de la excesul de floricele...). Şi-asta nu-i doar o vorbă (fie ea şi franţuzească) în vînt: mie chiar mi se pare c-am văzut deja filmele astea. Dar o să mă duc, probabil, să văd cîteva dintre ele, doar aşa, ca să m-asigur. Sau dacă nu, o să le văd pe DVD. Sau dacă nu, pe pay per view TV. Sau dacă nu, pe cablul digital. Sau dacă nu, pe cablul normal. Sau dacă nu... - oricum or să se-asigure ei c-am să le văd.

Cum bine zicea un amic, Hollywoodul suferă de sechelită - sequelitis în original -, originalitatea fiind tocmai ce lipseşte zilele astea de pe ecrane.

(Toronto, 27 mai 2004)