Una din temele acestei ediţii se-ntreabă ce-i cu dadaismele astea?, şi foarte bine că se-ntreabă, fiindcă astfel am avut ocazia să vedem câteva exerciţii absolut hilare, unele mai şlefuite decât altele, în care nu contează neapărat răspunsul final la întrebare, ci pur şi simplu căutarea şi însuşirea acestei forme de expresie, aşa cum este ea, de mână cu hazardul. Cea de-a doua temă ne lasă să ne bucurăm încă de vacanţa la mare - fie ea dadaistă sau nu. Astfel, în ordinea intrării pe scenă, i-am cunoscut în prima zi de festival, la secţiunea Individual, pe Nfoùnga (cu numele ei real, Nicoleta Marica), dada clownul aparţinând Mariei Teodora Filip, omul aproximativ ca tine, numit în viaţa de zi cu zi Adrian Loghin, pe Lia Sinchevici şi al ei WAT DaDa şi pe cea mai tare femeie de pe planeta asta, o femeie de nota trei virgulă şaişpe, cunoscută de prieteni sub numele de Sonia Divile. Am dat şi-o fugă în Da Da Vacanţa!, dar asta abia la secţiunea Grup. Revin.
Aşadar, dacă te simţi rău e din cauza sunetelor. Această călătorie nu se sfârşeşte niciodată, fiindcă nu începe nicăieri. Mami, n-o să înţelegi un om aproximativ ca mine. De ce nu s-a spânzurat Lia, cea mai tare femeie de pe planeta asta? Lumea vine la teatru ca să vadă femei frumoase, dacă nu talentate - un foarte scurt colaj de replici, împrumutate din spectacolele primilor cinci curajoşi ai Galei, ale căror momente, numere, exerciţii, se învârt uneori în jurul relaţiei dintre sunet şi gest, dintre cuvânt şi intonaţie, alteori în jurul sinelui şi al poziţionării lui în faţa sieşi şi în faţa lumii. Juriul, format din actriţa Maia Morgenstern - director al Teatrului Evreiesc de Stat, regizorul şi scenaristul Radu Jude, artistul Tudor Chirilă, scenografa Iuliana Vâlsan şi cântăreaţa Luiza Zan, e pregătit. Să-ncepem? Dada!
Nicoleta Marica dă startul, cu un număr în care mişcarea cunoaşte sunetul, sunetul creşte în cuvânt, iar cuvântul dezvoltă nuanţe. Mişcările uşor mecanice de la început, constituind traseul din centrul scenei spre marginea din faţă, sunt oprite de un urlet în urma căruia fiecare gest e însoţit de un sunet - repezit, sacadat, larg, puternic, brusc, repetat, apăsat. Nu e nevoie de cuvântul propriu-zis pentru a putea comunica, pentru a transmite ceva. Cuvântul apare mai târziu, sunetele prind un altfel de contur, învaţă să convieţuiască, dar ai impresia totuşi că esenţialul s-a spus deja. Nfoùnga, cu urechile-i mari, conice, de hârtie albă cu dungi negre, a vorbit cum a ştiut mai bine.
Maria Teodora Filip, într-un dada clown cu triplă personalitate, vorbeşte despre temeri şi oameni, despre călătorii pe tărâmul somnului şi despre castinguri, printr-un colaj de poezii de Tristan Tzara, Saşa Pană şi Hans Arp. Timida, Senzuala şi Clownul văd lumea în trei culori diferite, fiecare ţinând-o pe-a lui, şi n-ar putea sub nici o formă să-ţi vorbească despre acelaşi lucru în acelaşi fel. Fiecare cu armele sale - unul fură zâmbete, unul seduce, iar un altul spune sincer: Asta mă sperie, asta îmi place, în asta cred. Dacă e să ne gândim puţin, şi-n buzunarele noastre se-ascund cei trei, ieşind din când în când la iveală, în diferite proporţii, să vorbească lumii.
Adrian Loghin îşi face prezenţa cu un fragment din spectacolul Omul, adaptat pe texte de Tristan Tzara, printre care şi Omul aproximativ şi Mami, n-o să înţelegi. Început, îndrăgosteală, tristeţe, revoltă, iubire, întrebare, resemnare, moarte, nebunie - se iau acestea şi se adaugă puţină mişcare, puţin suflet, puţină emoţie, puţin curaj pentru a obţine un moment artistic emoţionant.
Următoarea la rampă e Lia Sinchevici, femeia-pisică. WAT DaDa se reduce la trei cuvinte esenţiale: eu, cameleon, transformare. Îmbrăcată într-un costum care trimite negreşit la celebrul personaj Catwoman, Lia face un joc de mişcare şi sunet similar, în primă fază, cu cel al Nicoletei Marica. Totuşi, lucrurile iau o cu totul altă direcţie, devenind un discurs al asumării propriei identităţi. "De ce nu s-a spânzurat Lia?" se-ntreabă femeia-pisică pe versurile lui Tristan Tzara. De ce? Pentru că această Lie a trecut dincolo de măşti, de pantofi cu toc şi de portrete deformate şi-a început să existe ca atare. Această Lie a avut curajul să se dezbrace de etichete şi să vorbească pur şi simplu.
O voce ne anunţă că urmează să facem cunoştinţă cu cea mai tare femeie de pe planeta asta. Aşteptarea durează puţin, după care vedem că pe scenă, de după paravanele negre din spate, apare o fată (Sonia Divile) nu foarte înaltă, într-o cămaşă albă lungă, cu o eşarfă în mână şi un batic-turban albastru pe cap, trimiţând la imaginea fetei din tabloul lui Johannes Vermeer, Fată cu cercel de perlă. Reţinută, emoţionată, inhibată de vocea severă, tăioasă (aparţinând tot Soniei, dar înregistrată), care sancţionează orice greşeală, tânăra încearcă să treacă de preselecţie cu un monolog. Întreruptă în repetate rânduri de aceeaşi voce aspră, ea îşi transformă partitura într-un discurs despre încrederea de a fi tu însuţi într-o societate care se holbează la tine, despre curajul de a-ţi asuma deciziile, pasiunile şi temerile într-un peisaj social care nu le acceptă în prim-plan. "Ai încredere în tine", spune ea, "nimeni n-o să-ţi facă rău".
Înainte să trecem la primul spectacol din cadrul Galei 2015, ne oprim scurt asupra probei obligatorii, Aici nu se cântă. Concurenţii (prima rundă: Amelia Toaxen, Raul Hotcaş, Corina Vişinescu, Radu Tudosie, Adrian Loghin, Maria Teodora Filip, Nicoleta Marica, Lia Sinchevici, Sonia Divile) au primit o piesă - rock, pop, manea, folk - pe care trebuie să o interpreteze fără să cânte. Mai mult, versurile în engleză au fost traduse obligatoriu în română. Astfel s-a ajuns la piraţi care se tem de întuneric (pe versurile celor de la Iron Maiden - Fear of the Dark), la sirene care vor să cunoască lumea nisipurilor (fragment din filmul musical The Little Mermaid), la inimi frânte, trădate de Făt-Frumos (colaj Sweet Kiss - Tu Alin, Alin; Liviu Guţă - Carolina Jambala şi Vama - Scrisoare către Făt-Frumos) sau la gustări cărora nu le mai poţi rezista (The Beatles - I want you). Nu e de mirare că această provocare s-a lăsat cu râsete în sală.
Am alergat apoi la secţiunea Grup, întâlnindu-ne, în Da Da Vacanţa!, cu actorii Amelia Toaxen, Raul Hotcaş, Corina Vişinescu şi Radu Tudosie. Spectacolul, o clovnăreală despre dorul de a fugi într-o altă lume, porneşte de la un fragment din Steaua fără nume de Mihail Sebastian şi transformă universul cuvintelor într-unul al mişcării, al culorii, al sunetelor nearticulate. O lume care nu mai ţine cont de reguli şi norme - cel puţin nu de cele deja cunoscute şi acceptate ca normalitate. Cum ar arăta lumea dacă ne-am debarasa de ea aşa cum o ştim? Probabil ca o gură de aer. Dadaistă, e drept, dar tot o gură de aer. La urma urmei, hazardul are farmecul lui.
Seara s-a încheiat cu Bonus HOP Shop - o serie de momente pregătite de concurenţii Galei, de la teatru de păpuşi, la paşi de step. Gala Tânărului Actor se arată în continuare plină de surprize. Se anunţă mai multe seri colorate, zâmbitoare şi uşor răcoroase. Luaţi un jerseu pe voi şi haideţi la teatru. Vă pupă marea! Şi, dacă vă plac oamenii şi distracţia, puteţi rămâne la sesiunile de lip-sync de după spectacole.
Ah, să vă mai spun! Atelierul de mişcare "Dezgustibus Parade" coordonat de Florin Fieroiu va avea ca rezultat un spectacol cu care vom face cunoştinţă, ca în anii trecuţi, în ultima seară a Galei. Hop şi noi cu ei!