Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Revista Film Menu

A fost sau n-a fost. Film Menu şi manipularea


Observator Cultural, martie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Unii cer explicaţii privind procesul decizional al instituţiei publice, alţii strigă: "Manipulare!". Nu se desfiinţează nimic, doar se modifică, se adaptează, se reorientează. "Cineva" nu respectă cutumele universitare, "altcineva" e deranjat de caracterul public al discuţiei. Rufele murdare nu se spală, nu-i aşa?, de faţă cu alţii, dar întrebarea e: cine le-a murdărit, totuşi?

Elitişti şi alte specii

Pe 16 martie 2015, redacţia revistei Film Menu, editate de UNATC, publică pe blogul ei o scrisoare deschisă adresată rectorului UNATC, Adrian Titieni, în care sînt cerute lămuriri oficiale privind înjumătăţirea bugetului revistei, depunctarea academică a coordonatorului Andrei Rus şi absenţa oricărui răspuns la cererile oficiale de clarificare a situaţiei. Urmează reuniuni ale Consiliului Profesoral al Facultăţii de Film şi întîlniri cu rectorul.

Laurenţiu Damian, regizor, preşedintele Uniunii Cineaştilor, preşedintele Senatului UNATC, membru în Consiliul de Administraţie al Universităţii: "Revista Film Menu este o publicaţie importantă pentru comunitatea academică a UNATC. Este citită de mulţi tineri şi e tipărită în 3.000 de exemplare distribuite gratuit. Are un sediu, logistică, o redacţie şi nimeni, niciodată nu a avut vreo ingerinţă în planul editorial sau să sugereze o anumită linie critică în ceea ce priveşte cinematograful mondial sau naţional".

Raluca Durbacă (studentă Comunicare Audio-Vizuală (CAV), anul III, membră a redacţiei Film Menu): "Un detaliu care m-a frapat în acea şedinţă a Consiliului de Film, la care am participat şi eu: domnul (Laurenţiu) Damian a afirmat că animozităţile dintre revistă şi conducere au pornit de la tipul de imagine a criticului de film pe care revista îl promovează, imagine care-şi are rădăcinile în regretatul Alex Leo Şerban, în domnul Mihai Chirilov şi în profesorul nostru, Andrei Gorzo. Detaliul ăsta m-a frapat pentru că domnul Damian a repetat argumentul şi la întîlnirea cu rectorul UNATC. Deci nu poate fi cazul unei vorbe aruncate în focul disputei. Această afirmaţie nu a fost infirmată nici de rector, nici de ceilalţi profesori prezenţi la aceste întîlniri".

Din nou, Laurenţiu Damian: "Bugetul universităţii fiind mai mic (din păcate, de la an la an s-a diminuat), s-a discutat serios despre adaptarea cheltuielilor la bugetul existent, atît la realizarea filmelor (lucru deosebit de important), cît şi la renunţarea, cel puţin deocamdată, la unele exerciţii pe care studenţii de la Regie film şi Imagine trebuiau să le facă (lucru deosebit de grav!). A venit rîndul revistei Film Menu să primească mai puţini bani, adică jumătate din suma de anul trecut, şi, ca să nu se renunţe la numărul de ediţii, s-a hotărît reducerea tirajului. De la 3.000 la 1.500. Apoi s-a discutat de 2.000 de exemplare, pe care UNATC să le distribuie gratuit. Este adevărat că plecase înştiinţarea cu 1.500 de exemplare (iulie 2014)".

ne-nţelegem: UNATC cuprinde două facultăţi, de Teatru şi Film. Finanţarea se face pe cap de student. Facultatea de Teatru are o secţie de Actorie, care şcolarizează, ea singură, aproape cît toată Facultatea de Film, avînd, deci, o contribuţie mai mare în bugetul comun, mai mulţi profesori şi mai mulţi reprezentanţi în toate comisiile UNATC (inclusiv cele care aprobă bugetele). La fel, Facultatea de Teatru "dă" şi rectorul.

UNATC derulează, în prezent, un proiect european, finanţat prin Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" (POS CCE), în care cofinanţarea asigurată de Universitate e de 1 milion de euro. În cadrul acestui proiect, a fost cumpărată o clădire, iar în general, în ultimii ani, prioritatea UNATC a fost infrastructura. E adevărat, e mult mai simplu, în România, să ceri bani pentru clădiri decît pentru licenţe de Final Cut sau Final Draft...

Spre norocul Film Menu, se dovedeşte destul de repede (după şase ani...) că revista - a cărei redacţie nu e plătită - n-a cheltuit niciodată mai mult de jumătate din bugetul alocat exclusiv pe hîrtie. Deci se revine la tirajul iniţial.

Devine, însă, evident că problema nu e bugetul revistei, ci "competiţia neloială" pe care o face altor publicaţii ale UNATC. Şi, în ultimă instanţă, conţinutul ei.

Laurenţiu Damian: "În şcoală mai sînt reviste de teatru şi două reviste în limba engleză, una a Filmului, Close up, unde scriu profesorii şi care aduce puncte în evaluare prin cercetare academică. Din păcate, cu tot prestigiul ei, revista Film Menu nu aduce puncte, dar este o rampă de lansare pentru studenţii şi masteranzii de la Departamentul de Teoria Filmului (Filmologie)".

Motiv pentru care autorităţile UNATC au încercat să pună Film Menu şi proiectele lui conexe (cineclubul etc.) sub "patronajul" directoarei Departamentului de Teoria Filmului, Dana Duma, care deja controlează revista academică a Facultăţii de Film (Close Up) şi, poate nu lipsit de relevanţă, conduce şi o altă revistă, numită Film, aflată în competiţie, pe aceeaşi piaţă, cu Film Menu şi finanţată, ca şi Close Up, de Uniunea Cineaştilor. Uniune al cărei preşedinte este Laurenţiu Damian: "Pot să adaug că, prin eforturi, revista Close up a fost finanţată de Uniunea Cineaştilor din România în integralitate".

O altă membră a redacţiei Film Menu, Anca Tăbleţ (masterandă la Filmologie, anul I) se declară deranjată de "ceea ce ţine de cvasicenzura pe care au încercat / încearcă să o aplice o parte a conducerii şi administraţiei (de pildă, abordări de tipul «ok, aveţi libertate editorială, dar trebuie totuşi să vă consultaţi cu noi pentru tematica fiecărui număr» - pe motiv că unele teme discutate ar putea fi «delicate», iar tratarea în cine ştie ce fel sau simpla lor aducere în discuţie ar putea aduce prejudicii de imagine Universităţii)". Pe scurt, aparenta nerespectare a ierarhiilor şi aderarea revistei la un spirit (cel pomenit mai sus, al modelului critic impus de Alex. Leo Şerban) diferit de cel al unei părţi a corpului academic - cam astea sînt problemele Film Menu.

Raluca Durbacă: "În întîlnirea pe care redactorii revistei au avut-o cu Consiliul Facultăţii de Film, am distins două discursuri / poziţii contradictorii faţă de revistă. O parte a profesorilor a spus că nu există nici un fel de nemulţumiri legate de calitatea sau standardele revistei şi ale evenimentelor conexe (Cineclubul şi proiectul Să Film!). Discuţia s-a dus în jurul necesităţii unei coordonări mai riguroase a revistei, pe scară ierarhică (care membru al Departamentului Filmologie ar trebui să coordoneze, de fapt, revista?). Pe de altă parte, am întîlnit deseori în discursul unei alte părţi a profesorilor termenul «elitist». Pînă la urmă, «elitist» în raport cu ce? Dacă admitem că revista este una academică, aparţinînd unei universităţi, atunci o revistă «care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate», ca să citez din DEX, cred că este un deziderat".

Pentru studenţii de la "teorie", lucrurile stăteau cu totul înainte de apariţia Film Menu. Oana Darie (absolventă CAV, fostă angajată a Departamentului Relaţii Internaţionale al UNATC): "Ca student, am trăit o perioadă de mare frustrare. Pentru un student la CAV, experienţa universitară era una destul de seacă, mai ales că - aşa cum sînt văzute lucrurile în UNATC, idee promovată de domnul Damian - regizorii erau «starurile» Facultăţii de Film şi nu aveau nevoie de colegii lor de la CAV. Film Menu şi Să Film! au schimbat lucrul ăsta: dintr-odată, cenuşăresele de la CAV par a fi devenit regina balului şi tare-mi e că această idee i-a provocat nopţi de insomnie domnului Damian".

Elitismul şi umbra aruncată asupra "starurilor" revin, de altfel, neumbrit în poziţia lui Laurenţiu Damian: "Adevărul (poate adevărul meu) este acela că elitismul afişat de redacţia Film Menu nu are legătură cu Universitatea şi că, poate fără să-şi dea seama, tinerii critici s-au îndepărtat de colegii lor de la Regie, Imagine, Multimedia, revista devenind stat în stat. Aşa este democratic, o să mi se spună, dar eu am cunoscut universităţi unde disciplina academică era la mare preţ".

De altfel, disciplina academică pare a sta în calea democraţiei chiar şi atunci cînd e vorba despre studenţii de la Regie, şi am putea chiar identifica unul dintre "duşmanii" acestei "discipline": decanul. Oana Darie: "Îmi amintesc discuţiile prelungite, după orele de serviciu, cu decanul Sorin Botoşeneanu, în care vorbeam, de pildă, despre faptul că dacă tot sînt nonprofit filmele, UNATC ar trebui să aibă un canal oficial YouTube sau Vimeo, unde scurtmetrajele să poată fi promovate, văzute, indiferent de popularitatea lor în circuitul festivalier. Asta pentru că la UNATC se mai întîmplă ceva bizar: doar un număr mic de filme, alese de dl Damian, printre alţii, au privilegiul de a călători internaţional şi naţional. Îi propuneam o democratizare a selecţiei şi a formei de expunere. La UNATC sînt şi studenţi care fac experimente, fără ca premiile să facă parte din concepţia regizorală".

Cabluri contra demitere

Cu ocazia scrisorii Film Menu, devine publică şi existenţa a nu mai puţin de două cereri de destituire a decanului de la Film, Sorin Botoşeneanu, acest inamic al ordinii şi disciplinei prestabilite în UNATC, venite din partea Rectoratului şi votate negativ de către Consiliul Profesoral al facultăţii, redacţia revistei punînd acţiunile rectoratului faţă de Film Menu în relaţie directă cu suspendarea administrativă a decanului.

Nicolae Mandea, prorector pentru management academic la UNATC şi, odată, prieten vechi cu Sorin Botoşeneanu, nu doreşte să facă declaraţii oficiale, dar identifică "problema" la decanat: "În ceea ce mă priveşte, ştiu că a existat o revistă Film Menu care a beneficiat, timp de şase ani, de condiţii pe care nimeni nu putea să i le ofere, instrumentalizată şi suprimată azi tocmai de cei care spun că o apără. Mai degrabă aş apela la Andrei Gorzo şi la Andrei Rus pentru a-l convinge pe Sorin (Botoşeneanu) să rezolve o problemă care nu este numai a lui, ci a Facultăţii de Film".

Dar ce probleme a provocat Sorin Botoşeneanu şi care e relaţia dintre decan şi revista Film Menu?

Oana Darie: "Cînd a apărut Sorin Botoşeneanu în scaunul decanului, a fost ca şi cînd ar fi venit primăvara peste UNATC Film. Eu l-am cunoscut cu ocazia coproducţiei UNATC Bucureşti - VSMU Bratislava. Eram, pe lîngă scenarist, producător executiv şi trebuia să fac în aşa fel încît coproducţia, prima de acest fel, să funcţioneze. Nu vă pot povesti cîtă alergătură şi cîţi de «nu» am auzit în toată perioada aia, «nu» neexplicaţi şi nefondaţi. Era chiar să pierdem finanţarea de la Statul slovac. Singurul «da, hai că se poate» venea de la Sorin Botoşeneanu. Apoi, l-am mai întîlnit o dată, la Let's Go Digital, ca trainer, şi am văzut acelaşi tipar: un om deschis, cu urechea aplecată către ceea ce are de spus generaţia mai tînără. Sorin Botoşeneanu e probabil printre puţinii din UNATC care nu se poziţionează deasupra studenţilor, care are urechea aplecată către ei şi ideile lor. Nu e de mirare că e un profesor popular".

Raluca Durbacă: "Trebuie subliniat faptul că revista a apărut la iniţiativa lui Sorin Botoşeneanu şi cu multă muncă din partea lui Andrei Rus şi a tuturor redactorilor pe care revista i-a avut de-a lungul timpului. Munca la revistă a fost tot timpul voluntară, nici unul dintre noi nu s-a aşteptat la vreo plată şi nici nu a condiţionat implicarea în revistă de chestiuni financiare. Revista a coagulat în jurul său un grup de cinefili şi cineaşti care au apreciat eforturile unor studenţi cărora li s-a dat o şansă să se autogestioneze. Şansa aceasta a existat doar pentru că Sorin Botoşeneanu era decan şi pentru că uşa lui era întotdeauna deschisă. Nu a existat moment în care am avut nevoie să discut cu decanul facultăţii mele şi să nu fiu primită. Sînt în facultate de trei ani şi ceea ce m-a atras şi m-a determinat să mă implic în toate proiectele facultăţii a fost tocmai atmosfera instituită în facultate de către decan, o atmosferă în care oricine, şi subliniez oricine, avea o idee bună de pe urma căreia studenţii să tragă beneficii era încurajat să o pună în practică".

Andrei Rus, lector la Catedra de Teoria Filmului şi coordonator al Film Menu: "Sînt unul dintre oamenii din UNATC care l-au votat cu încredere pe domnul Titieni pentru funcţia de rector al Universităţii, pentru că e un actor pe care îl admir şi, în general, pentru că părea că va aduce un suflu nou instituţiei. În prima parte a mandatului, relaţiile dintre el şi decanul Facultăţii de Film, Sorin Botoşeneanu, erau excelente (sau, cel puţin, aşa păreau). Promiteau că vor fi ani foarte buni ai universităţii, în care aceasta se va reforma din toate punctele de vedere şi va intra într-o perioadă de graţie. Şi aşa a şi fost, timp de vreo doi ani, pînă în prima parte a anului trecut, cînd, din motive care îmi scapă, decanul Sorin Botoşeneanu a început să fie şicanat în întîlnirile Consiliului de Administraţie. Se întorcea din ce în ce mai nedumerit din acele şedinţe, care îi terminau de multe ori şi energia. Or, o bună parte din proiectele pe care le-a susţinut în timpul celor două mandate ale sale (în primul rînd, revista Film Menu şi firma Atelier de Film) gravitau în jurul energiei sale. Cel puţin despre mine şi Film Menu pot să garantez asupra acestui fapt şi să afirm că, din momentul în care tonusul său a fost afectat de acele întîlniri, nici munca mea şi a redacţiei, în general, nu a mai mers la fel de bine ca înainte".

Atelier de Film, o altă victimă colaterală a recentelor evenimente (conform scrisorii deschise a Film Menu, Consiliul de Administraţie a hotărît iniţial desfiinţarea Atelierului, revenind ulterior asupra decizie) e, spune Andrei Gorzo (lector la Teoria Filmului şi, la un moment dat, prodecan al Facultăţii de Film), "o firmă înfiinţată în 2012. Iniţial a fost înfiinţată ca firmă de producţie de filme - scurtmetraje. Ideea lui Botoşeneanu cu ea era următoarea: studenţii la Regie, Imagine, Montaj şi Sunet au ocazia de a face unul sau două scurtmetraje în cei trei ani cît durează studiile de licenţă; apoi se pot înscrie la master, unde mai fac un scurtmetraj. Apoi trebuie să se descurce singuri - să meargă la firme de producţie cu care să concureze la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC). Or, firmele de producţie sînt prea puţine, nu-i pot lua pe toţi - unora le albeşte părul pînă să facă un scurtmetraj în afara facultăţii; şi aici intervenea Atelier de Film - înfiinţată cu scopul de a-i mai însoţi o bucată de drum după absolvirea studiilor (inclusiv masterale). Absolvenţii veneau la Atelier de Film cu proiecte de scurtmetraj, iar Atelier de Film îi lua pe unii dintre ei şi candida la concursul CNC cu proiectele lor. Ca orice altă firmă de producţie - cum e cea a Adei Solomon, de pildă, sau a lui Giurgiu". În 2014, Atelier de Film a cîştigat un proiect de scurtmetraj (acum în derulare) la CNC - acesta fiind, probabil, motivul pentru care s-a revenit asupra deciziei de desfiinţare, şi nu faptul că prin Atelier se editează traducerile de cinema ale UNATC.

Şi totuşi, de ce demitere? Andrei Rus: "Cele două argumente ale Rectorului erau următoarele: 1. că decanul Sorin Botoşeneanu şi-ar fi însuşit în mod abuziv rolul de producător al scurtmetrajelor UNATC şi ar fi trimis această informaţie falsă organizatorilor Premiilor Gopo, care au publicat-o ulterior pe site, şi 2. că Facultatea de Film ar fi achiziţionat la un moment dat, în timpul mandatului său, două cabluri de la două firme care ar fi fictive. Această cerere a fost citită în cadrul unei şedinţe a Consiliului Facultăţii de Film, iar decanului Sorin Botoşeneanu i s-au dat 30 de zile pentru a clarifica situaţia în cazul celor două acuzaţii care îi fuseseră aduse. În acest termen, a fost convocată o nouă şedinţă de Consiliu, iar decanul a prezentat următoarele explicaţii: 1. a adus o hîrtie redactată şi semnată de Tudor Giurgiu, organizatorul Galei Premiilor Gopo, prin care acesta atesta faptul că eroarea aparţinea echipei sale, iar nu decanului Facultăţii de Film; şi 2. a prezentat documente care arătau că firmele care emiseseră cele două facturi nu erau fictive, dar că facturile erau într-adevăr redactate greşit, fapt ce putea fi remediat de către Departamentul de Achiziţii al UNATC. În consecinţă, Consiliul Facultăţii de Film a votat în unanimitate pentru menţinerea în funcţie a Decanului. La scurt timp, Rectorul a trimis o nouă solicitare Consiliului Facultăţii de Film, prin care susţinea, pe scurt, că, deşi găsise justificări celor două acuzaţii, totuşi decanul îşi recunoscuse implicit vina şi trebuia demis. Consiliul a votat din nou împotriva solicitării rectorului".

Ramona Sârbu, project manager al Premiilor Gopo, a trimis un mail către conducerea UNATC, datat 6 noiembrie 2014, în care explica faptul că numele lui Sorin Botoşeneanu a apărut în listele de la Gopo nu ca producător propriu-zis, ci ca reprezentant al casei de producţie (Facultatea de Film a UNATC), în condiţiile în care pe fişele unora dintre filmele incluse în competiţie nu era trecut numele producătorului efectiv (acolo unde acest nume era trecut, el a apărut ca atare, inclusiv pentru producţiile UNATC). Cerîndu-şi scuze pentru neplăcerile create şi operînd modificările cerute, reprezentanţii Galei Gopo ţineau totuşi să remarce lipsa de miză a scandalului...

Deşi clarificarea datează din noiembrie anul trecut, totuşi, pentru UNATC crima există încă şi e impardonabilă. Laurenţiu Damian: "Decanul Facultăţii de Film, Sorin Botoşeneanu, a comis, fără voia lui, dar acceptînd tacit, poziţia de producător la Facultatea de Film. Acest lucru contravine legislaţiei în vigoare, încalcă drepturile de autor şi drepturile conexe, fiindcă decanul este un administrator de facultate şi nu un producător de film. Prezenţa lui în media ca producător este un fals. Şi atunci, rectorul Adrian Titieni a hotărît suspendarea lui şi i-a cerut clarificarea situaţiei în termen de 30 de zile. Au trecut cinci luni şi lucrurile au rămas aproape la fel, pentru că între timp, din dorinţa de a ajuta, am anunţat Premiile Gopo să nu-l mai pună producător pe domnul profesor Sorin Botoşeneanu şi s-au făcut intervenţii ca această postură să fie radiată din media. Ea este încă prezentă". O căutare pe Google relevă faptul că, în primele cinci pagini (şi nu văd cine ar merge mai departe), Sorin Botoşeneanu apare ca producător pe două site-uri, cinemarx.ro şi imdb.com - Internet Movie Data Base - (mai e şi unul în rusă, în care probabil că nici conducerea UNATC nu ştie precis ce scrie), şi în ziarul Unirea din Alba Iulia, dintre care imdb pare a fi principalul factor de stres pe acest subiect. Însă e bizar cum aceste trei recurenţe pot fi calificate drept prezenţă în media (la urma urmei, pe prima pagină de căutare apare şi un site de "asemănări vedete", care dedică o pagină asemănării dintre Botoşeneanu şi John Malkovich). În media online românească (alta decît cotidianul Unirea), numele lui Sorin Botoşeneanu apare pentru atelierele Let's Go Digital!, activitatea universitară, filmul Misterele Bucureştilor din 1983, propriile creaţii, participări în jurii şi la lansarea unei cărţi de Andrei Gorzo.

Şi lui Andrei Rus, argumentele în favoarea demiterii i s-au părut inconsistente: "Trebuie să menţionez că de la început cele două argumente ale domnului Titieni în baza cărora solicita Consiliului de la Film să-şi demită decanul mi s-au părut cel puţin bizare. În cazul primului, nu demonstrase din start, aşa cum este normal atunci cînd se face orice acuzaţie, că decanul Sorin Botoşeneanu s-ar face vinovat de publicarea acelor date eronate pe site-ul Premiilor Gopo. Iar după ce această acuzaţie a fost demontată prin scrisoarea lui Tudor Giurgiu, a plusat, descoperind şi alte site-uri care prezentau lucrurile în acelaşi fel eronat. Dar nici o clipă nu a putut demonstra vinovăţia decanului în acest sens. Or, dacă eu, Andrei Rus, trimit în zece locuri o informaţie eronată despre statutul domnului X, de ce ar fi acesta răspunzător şi nu eu? Iar în privinţa celei de-a doua nereguli semnalate de către domnul Titieni, nu s-a spus nici o clipă în cadrul consiliilor că Departamentul de Achiziţii ar fi, de fapt, responsabil de acea eroare cu facturile, care, aşa cum spuneam, a fost, din cîte ştiu, ulterior clarificată. S-ar putea ca anumite subtilităţi să-mi fi scăpat, la fel cum mi-au scăpat multe alte motivaţii ale atitudinilor şi acţiunilor din ultimele luni ale rectorului UNATC". De altfel, despre dramaticul episod al celor două cabluri nu am putut afla informaţii suplimentare.

Astfel de informaţii există, însă, despre modul în care această telenovelă cu presiunile pentru demiterea decanului pe motiv de "acceptări tacite" îi afectează pe studenţi, revista Film Menu şi pe Andrei Rus însuşi.

Raluca Durbacă: "În ceea ce mă priveşte pe mine, suspendarea s-a răsfrînt asupra proiectelor studenţeşti în care eram implicată (revista Film Menu, proiectul firmei Atelier de Film de traducere a unei colecţii de cărţi de cinema). Lucrurile au început să se împotmolească. Au început să apară, după şase ani de apariţie, tot felul de întrebări despre structura organizatorică a revistei, despre aprobarea conţinutului revistei în consilii, despre standardizarea Cineclubului şi a proiectului Să Film!. Revista nu a mai apărut din noiembrie pentru că nu am ştiut ce statut avem, cum trebuie să funcţionăm de acum înainte, în cîte exemplare putem scoate revista, cîte numere să ne programăm pentru 2015. Pe mine, personal, m-a debusolat această întîrziere perpetuă. Munca la un articol durează săptămîni întregi. Eternele amînări, incertitudinea din jurul revistei m-au demoralizat".

Andrei Rus: "În momentul în care au început problemele dintre Rectorat şi Decanatul de la Film, revista a început să aibă de suferit: mai întîi, Consiliul de Administraţie al UNATC i-a înjumătăţit bugetul şi tirajul, apoi s-a încercat îngrădirea libertăţilor editoriale şi a programelor de filme, conducerea refuzînd să ne dea orice fel de explicaţii, deşi le solicitasem în scris, şi ulterior, refuzînd să aprobe o audienţă cu redacţia. În plus, au existat şi o serie de şicane la adresa mea, prin două decizii pe care le consider în continuare abuzive". Printre aceste şicane se numără depunctarea de către rector a lui Andrei Rus, în fişa de evaluare academică, urmată, după o cerere de explicitare a deciziei, de mărirea punctajului. Punctajul are efecte asupra salariului.

Oana Ghera (CAV, anul III): "Faptul că de la publicarea ultimului număr al Film Menu au trecut deja mai bine de patru luni se datorează în primul rînd imposibilităţii de a purta un dialog, ceea ce a dus la perpetuarea stării de incertitudine cu privire la statutul revistei. Existenţa unei decizii oficiale de reducere a bugetului şi tirajului revistei (asupra căreia nu am fost nici consultaţi, nici informaţi), urmată de publicarea unui nou număr în tiraj neschimbat, întîrzierea încheierii unui contract cu tipografia pentru noul an universitar şi luni întregi de şicane între conducerea universităţii şi redactorul coordonator s-au tradus în încetinirea ritmului nostru normal de lucru. Chestie care, în mod evident, m-a afectat şi la nivel personal. Film Menu a devenit, în şase ani, o platformă de discuţii care reuneşte o varietate de idei despre cinema şi tipuri de abordare critică de negăsit în paginile oricărei alte reviste româneşti de cinema. Or, toate aceste tensiuni din jurul revistei au deteriorat profund climatul nostru de lucru, şi asta nu a făcut decît să mă descumpănească, mai ales că toate încercările noastre de a lămuri situaţia au fost complet ignorate. Tot asta a dus şi la sistarea activităţii Cineclubului pe luna martie 2015. E, pînă la urmă, şi o formă de protest.

Ce continuă să mă deranjeze în mod personal atît în ceea ce priveşte situaţia revistei, cît şi privitor la decizia de suspendare a decanului este, repet, lipsa de comunicare la nivel instituţional şi trecerea cu vederea a unor drepturi pe care consider că le am în calitate de student. În cazul de faţă, dreptul de a fi informat cu privire la o serie de decizii care m-ar putea afecta direct sau indirect. Ca să nu mai vorbesc despre obligativitatea conducerii de a se consulta cu o serie de reprezentaţi ai studenţilor în procesul decizional. Iar aici, lăsînd la o parte acuzele aduse lui Sorin Botoşeneanu, vreau să subliniez faptul că în cei aproape trei ani de facultate nu a existat nici un moment în care să-mi fie refuzată vreo cerere de a dialoga cu acesta. Din păcate, nu acelaşi lucru îl pot spune despre cererile adresate, alături de colegii mei de redacţie, rectorului şi restului conducerii UNATC, care, dintr-un motiv sau altul, au rămas fără răspuns pînă la ieşirea noastră publică".

Cum e cu manipularea

După un comunicat în care anunţa sec, în esenţă, faptul că "Film Menu este o revistă apreciată şi susţinută financiar şi logistic de către UNATC şi conducerea ei. Aşteptăm scuze public, erori se pot produce oricînd şi de către oricine", la ceas de noapte, linkul către acest comunicat, împreună cu aferentele comentarii, dispărea misterios de pe pagina de Facebook a UNATC Film.

A doua zi, Laurenţiu Damian lăsa un comentariu în subsolul scrisorii lui Radu Jude, publicate pe blogul Film Menu, comentariu adresat regizorului: "Nu mai lua uşor orice informaţie, tu, care eşti atît de atent la nuanţe şi mai ales la lingvistica arhaică! Nu am crezut că autorul Lămpii cu căciulă este aşa uşor de manipulat". Înainte de a-i recomanda lui Jude "Şi nu mai apăra criticii tineri care-şi fac din acest fals incident o platformă", Damian îi bătea obrazul că nu a mulţumit personal UCIN-ului, care i-a dat bani pentru promovarea naţională a filmului Aferim! (de fapt, nu lui personal, ci producătorului / distribuitorului, care, sperăm, au zis, totuşi, mulţumesc).

Înainte să ne şocăm de ceea ce ar putea părea o atitudine feudală, să ne amintim că Radu Jude şi Laurenţiu Damian nu se adapă de la acelaşi izvor al înţelepciunii şi diplomaţiei cinematografice, căci picat fiind de trei ori la admitere, Jude nu a putut dobîndi cultura relaţională de la vîrful UNATC.

Pentru care, de altfel, se pare că şi Sorin Botoşeneanu e o excepţie, un corp străin. Anca Tăbleţ: "Faptul că Film Menu nu a mai apărut de cîteva luni e un efect secundar al situaţiei de la care a pornit tot, adică treaba cu demiterea / încercările de demitere a decanului Sorin Botoşeneanu, şi lucrurile care mă deranjează cu asta au legătură - cu încercările de sabotare a unui om care a făcut bine Facultăţii şi oamenilor care s-au adunat în jurul lui. Şi mă deranjează foarte tare atitudinea şi abordarea unor membri ai conducerii şi administraţiei: cred că insinuările, hărţuirile verbale mai mult sau mai puţin subtile, sarcasmul, eventual urletele la care recurg aceştia nu au ce căuta în discursul unor oameni care se află în poziţii de putere şi care sînt şi cadre didactice".

Andreea Mihalcea (masterandă la Producţie de Film, anul I): "Încercînd în mai multe rînduri, de-a lungul timpului, să înţeleg cum e posibil să existe nişte oaze de normalitate, energie şi creativitate într-un loc atît de chestionabil moral, am constatat că există cel puţin un numitor comun al întîlnirilor şi contextelor fericite de care am avut parte în timpul petrecut aici - şi acest numitor comun e de găsit în persoana unui om foarte modest, decanul Sorin Botoşeneanu. Căruia îi mulţumesc. Şedinţa Consiliului Facultăţii de Film la care am luat parte săptămîna trecută, alături de colegii mei de redacţie, în ideea de a discuta despre problemele invocate în scrisoarea deschisă colectivă, publicată cu cîteva zile înainte, în mica măsură în care acest lucru a fost posibil, din pricina monopolului discuţiei a preşedintelui Senatului, Laurenţiu Damian, m-a făcut, din păcate, să văd şi să aud cu ochii şi urechile mele poziţionări politice (în sens larg) ale profesorilor, care mi-au demonstrat că oamenii ca Sorin Botoşeneanu, cu puteri decizionale, sînt rari şi singuri într-un mediu orgolios, tăcut sau nedrept atunci cînd este vocal, fapt care mi se pare revoltător".

Dialogul are definiţii diferite în UNATC. Laurenţiu Damian: "Este poate pentru prima oară, de cînd sînt profesor, din 1990, adus în acea vreme de studenţi, nu de prieteni sau conjuncturi favorabile, repet, este prima oară cînd pun sub semnul întrebării orice tentativă de dialog aş avea! În aceste condiţii, eu nu mai cred în dialog, atîta timp cît în epistole se minte, se manipulează, se jigneşte". În mod cert, studenţii de azi nu mai sînt studenţii de ieri.

Notă: Absenţa vocii decanului Sorin Botoşeneanu e o alegere asumată: el nu e subiectul, ci obiectul acţiunilor conducerii UNATC.

***

Răspunsul Rectorului UNATC, Adrian Titieni

Aşa cum afirmam în comunicatul semnat de conducerea Universităţii, revista Film Menu nu a fost şi nu este în pericol de a fi suprimată cum, de altfel, nu va fi în pericol nici un proiect coerent care aduce plus valoare şi vizibilitate Universităţii, studenţilor şi profesorilor ei, indiferent cine îl propune sau îl derulează, dacă acesta respectă misiunea, valorile şi obiectivele derivate din Carta Universităţii. Dacă ne referim la decizia luată în iulie 2014, de înjumătăţire a bugetului alocat revistei şi la reducerea tirajului, la o lectură atentă a documentului, putem observa că decizia aparţine Consiliului de Administraţie şi îşi are raţiunea într-o responsabilă administrare a fondurilor Universităţii, din ce în ce mai puţine. [...] Vreau să precizez că în comparaţie cu alte instituţii de profil şi într-o epocă a online-ului, 1.500 de exemplare distribuite gratuit este o cifră onorabilă, pe care, în mod real, Universitatea o poate susţine. [...] Cu alte cuvinte, afirmaţiile legate de suprimarea sau intenţia de desfiinţare sînt nefondate. Prin modalitatea de a folosi revista şi capitalul ei de încredere în ideea de a susţine cauze care depăşesc obiectivele unei publicaţii de specialitate, realizatorii ei, involuntar, subminează statutul acesteia şi principala ei misiune. Nu în ultimul rînd, important de menţionat este faptul că nu au existat imixtiuni sau ingerinţe în politica editorială, dar în acelaşi timp conducerea Universităţii trebuie să fie anunţată - nu să i se ceară opinia - în legătură cu parteneriatele sau acţiunile care o implică în mod direct. Paradoxal, după ce semnatarii au reuşit să creeze un curent de opinie nefondat, cer în final ridicarea suspendării decanului Sorin Botoşeneanu. Ridicarea acestei suspendări ţine strict de rezolvarea problemelor legate de neregularităţi privind documente financiare şi norme de încălcare a drepturilor patrimoniale. Sorin Botoşeneanu - după ultima întîlnire a Consiliului Facultăţii de Film din data de 30.01.2015 - s-a angajat că, în termen de 30 de zile, va soluţiona problemele pe care le-a recunoscut. Neregulile au fost aduse la cunoştinţa rectorului de către membrii comunităţii de film din UNATC şi de către auditul financiar. Sînt obligat să acţionez în interesul instituţiei şi al legalităţii, indiferent de relaţia existentă între persoana mea şi cel vizat. Nu am făcut niciodată presiuni asupra decanului Facultăţii de Film, cu atît mai puţin nu am folosit "pîrghia Film Menu". Consider că se fac presiuni asupra mea prin această campanie de denigrare şi discreditare, fiind somat public să rezolv chestiuni care nu pot fi soluţionate altfel decît respectînd procedurile derivate din lege şi din Carta Universităţii. [...] Cred în principiul solidarizării şi susţinerii, dar nu cu preţul ignorării şi distrugerii unor fapte, oameni, instituţii.
(Rector UNATC, prof. univ. dr. Adrian Ioan Titieni)

Descarcă revista FILM MENU aici.



 Toate articolele despre Revista Film Menu


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Iulia Popovici


Alte articole

 Cineclub Film Menu - Mods, Joachim Lepastier
 Lansarea numărului al 26-lea al revistei Film Menu, Comunicat de presă
 Lansarea numărului al 25-lea al revistei Film Menu, Comunicat de presă
 Comoara - proiecţie şi dezbatere în cadrul proiectului Film Menu - Să Film!, episodul 30, Comunicat de presă
 Opiniile studenţilor UNATC despre activitatea didactică a lui Andrei Rus, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Revista Film Menu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer