Să ştiţi, însă, că 10 sună la fel de bine şi pentru cinefili. Ediţia 2019 a festivalului Les Films de Cannes à Bucarest va fi ediţia cu numărul 10. O ediţie-eveniment, de sărbătorire a acestui festival de care am început, noi cei ce iubim filmul, să avem nevoie tot mai mult.
Festivalul va începe peste câteva zile, mai exact în 18 octombrie 2019. Asta pică vineri. E o zi bună, pentru voi, să vă începeţi weekend-ul cu momente de calitate, în compania unor filme care deja şi-au testat calibrul la Cannes, acolo unde doar "spuma" producţiilor de autor îşi găsesc locul. Fiţi pe pace, deci, Les Films de Cannes... nu va fi un festival de lansări. Nu va fi un festival al debuturilor şi probelor la public. Va fi, cum se spune azi, un showcase al celor mai importante titluri, pe care chiar puteţi conta.
Să nu vă închipuiţi că textul de faţă e vreun advertorial. Da, ştiu că sună a text de marketing, cu inserţii de familiaritate convingătoare, dar nu e. Sunt cuvintele umplute cu entuziasm ale unui om care a umblat ani de zile prin festivaluri şi care şi-a găsit liniştea de cinefil în două dintre ele. Unul este TIFF-ul clujean, celălalt, Les Films de Cannes à Bucarest. Iar liniştea asta se reflectă într-un singur aspect: în rata satisfacţiei din sala de film. Cu alte cuvinte, s-a întâmplat ca bucuria mea, de cinefil, să fie nemăsurat mai mare şi mai des atinsă în aceste două festivaluri, decât în oricare altul. Sunt genul de festivaluri de care nu prea poţi fi dezamăgit, chiar dacă (să zicem prin absurd) 8 filme din 10 văzute ar fi oarecum dezamăgitoare. Ştii că celelalte două merită toată osteneala, ştii că te răzbună, făcându-te să uiţi cele opt semi-eşecuri.
Dar acum vorbim despre Cannes. Despre Cannes-ul nostru, Cannes-ul Bucureştiului. Despre Les Films de Cannes à Bucarest. Deşi nu le am cu franceza, îmi place că e în franceză. Te face să crezi că eşti, cumva, mai aproape de Cannes, mai pe acolo decât pe aici. Eu, cel puţin, mă rup total de gălăgia românească în momentul în care intru în sală şi începe genericul ăla să curgă pe ecran, proiectând nume de actori de care nu am auzit şi titluri de filme pe care nu le pot citi, pentru că nu sunt în engleză. Mă desprind complet de moţiuni, de pesedeuri, de non-valori şi gropi dintr-astea abisale din care parcă nu mai scapi. E o chestie pe care doar arta, în stare neatinsă de vremuri, o poate face, iar programul 2019 al festivalului mă face să cred că bucuria noastră, ca cinefili, va fi mare. Iată cinci motive simple:
vom vedea 10 filme, premiate cu Palme d'Or din 1966 încoace: Un homme et une femme, regia Claude Lelouch, 1966; L'enfant, regia Jean-Pierre Dardenne şi Luc Dardenne, 2005; Entre les murs, regia Laurent Cantet, 2008; Amour, 2012; La vie d'Adèle, regia Abdellatif Kechiche, 2013; Winter Sleep, regia Nuri Bilge Ceylan, 2014; Dheepan, regia Jacques Audiard, 2015; I, Daniel Blake, regia Ken Loach, 2016; The Square, regia Ruben Östlund, 2017; Shoplifters, regia Hirokazu Koreeda, 2018
vom vedea producţiile favorite ale publicului şi juriului din 2019 de la Cannes: Parasite (Palme d'Or), Dolor y Gloria (Premiu pentru interpretare masculină, Antonio Banderas), Matthias et Maxime (Competiţia oficială), Portrait de la jeune fille en feu (Premiul pentru scenariu) sau Little Joe (Premiul pentru interpretare feminină, Emily Beecham);
festivalul va avea loc, pentru prima oară în România, în 10 alte oraşe de la noi: Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Botoşani, Braşov, Arad, Suceava, Brăila, Slobozia.
va fi arătat în festival La Gomera, filmul cu care actorul român Vlad Ivanov a fost prezent la Cannes în 2019, pentru a cincea oară în competiţia oficială - un record pentru un actor din România;
Vlad Ivanov, actor român care s-a remarcat puternic în cinema-ul european al ultimelor două decenii, dă numele unei secţiuni speciale de festival: Ivanov 50 (pentru că a împlinit 50 de ani în 2019).
Poftă mare.
Programul festivalului se găseşte aici.