Competiţie TIFF, 2021 (VIII) - La vida era eso / Life Was That / Asta-i viaţa

Posibil cel mai emoţionant lungmetraj din competiţie, La vida era eso / Life Was That / Asta-i viaţa, în regia şi după scenariul lui David Martín de los Santos, spune povestea a două femei din generaţii diferite, ambele venite din Spania, care ajung colege de cameră într-un spital din Belgia. Maria (Petra Martínez), trecută cu mult de floarea vârstei, reţinută şi recalcitrantă din cauza circumstanţelor în care a trăit şi a soţului ei nedezlipit de televizor, o întâlneşte pe Veronica (Anna Castillo), o tânără emigrantă vorbăreaţă şi zglobie, venită să culeagă pere în timpul sezonului. Personalităţile celor două se ciocnesc şi niciuna nu pare să vrea să lase de la ea, însă, treptat, optimismul perseverent al Veronicăi înmoaie rigiditatea Mariei, iar cea din urmă începe să se bucure de timpul petrecut cu colega ei de cameră şi chiar să o simpatizeze.

Aşa începe călătoria protagonistei, care se întoarce în Spania să caute familia Veronicăi, dar ajunge să se descopere pe ea însăşi, acceptând în sfârşit deschiderea oamenilor din jurul ei şi oportunităţile pe care i le oferă viaţa. Asemeni filmului O Último Banho / The Last Bath, şi acesta prezintă multe teme similare cu Maryjki / Marygoround. Deosebirea e că nu se axează doar pe îmbrăţişarea senzualităţii, ci pe a întregului stil de viaţă aventuros care tinde să se disipeze odată cu trecerea tinereţii, iar motorul este unul diferit. Pe când în Marygoround acţiunea este declanşată de o amestecare a dozelor hormonale, Maria este condusă pe acest drum de cu totul alte motive. Tragedia Veronicăi a însemnat reinventarea ei.


Interpretarea calculată a Petrei Martínez acordă o notă de autenticitate filmului, mai ales pusă în contrast cu exuberanţa lui Florin Piersic Jr., care îl joacă pe Luca, un român proprietar de bar. Rezistenţa iniţială a Mariei la avansurile şi ofertele acestuia este aproape haioasă, mai ales când românul nostru cu chef de viaţă doreşte să o introducă în artele alcoolului de calitate, oferindu-i ţuică şi vişinată. Încercările protagonista de a repeta numele băuturilor după el conferă şi mai mult farmec scenei. La fel ca în relaţie cu Veronica, Maria renunţă încet, cu ajutorul lui Luca, la toate preconcepţiile şi barierele care o împiedică să fie ea însăşi şi îi limitează libertatea. Ajunge să fumeze, să meargă pe motor, să se arunce cu un bărbat mult mai tânăr decât ea în valurile mării, să doarmă în acelaşi pat cu el, şi, în final, chiar să se atingă singură, o mulţime de lucruri pe care, cu puţin timp în urmă, nici nu şi le-ar fi putut imagina. Veronica şi Luca sunt spiritele libere care îi redau Mariei aripile tăiate, cu ani în urmă, de indiferenţa soţului ei. Probabil de aceea amândoi au tatuaje, un element reprezentativ pentru atitudinea rebelă care îi caracterizează.

Culorile calde şi peisajele însorite ale Spaniei sunt în antiteză totală cu nuanţele reci ale spitalului din incipitul filmului şi ale apartamentului monoton al Mariei, în care cea mai interesantă activitate a zilei este disputa despre ceşti. Cromatica este aleasă cu grijă, tocmai pentru a promova şi mai mult frumuseţea unui stil de viaţă îndrăzneţ şi fără regrete. Este un semn bun că tot mai multe filme se concentrează pe astfel de teme, având ca personaje principale femei de vârstă înaintată. Nu este străin de un adolescent să fie el însuşi şi să trăiască la intensitate maximă, dar e bine să fie făcut cunoscut faptul că niciodată nu e prea târziu să ai experienţe noi, care să te transforme ca persoană. Şi exact de asta încearcă La vida era eso / Life Was That / Asta-i viaţa să ne convingă.