III. Richárd / Richard al III-lea, în regia lui Vladimir Anton, producție a Teatrului "Csíki Játékszín" din Miercurea Ciuc, a încheiat duminică, 12 iunie 2022, BukFeszt 2022, prima ediție a festivalului (unora dintre) teatrele maghiare la București. O serie de 6 spectacole pentru adulți (plus alte câteva dedicate copiilor), produse de Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely Timisoara, Teatrul "Szigligeti" din Oradea, Trupa Harag György a Teatrului de Nord din Satu Mare Satu Mare, Teatrul Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc și Teatrul "Csíki Játékszín" din Miercurea Ciuc, și reprezentate la Teatrul Odeon și la Opera Națională București (program aici). Un set de spectacole solide, relevante, muncite, jucate cu pasiune și talent, genul de festival redus ca dimensiuni, dar bogat în sensuri și semnificații, provocator de gânduri, sentimente și bucurii pentru spectatori.
Richard al III-lea pare că e un cetățean dotat cu o inteligență peste medie care caută căi de a-și învinge plictisul ce pare să-i amenințe existența. Și găsește atractivă ipoteza de a deveni rege la finalul unui lung proces de manipulări, minciuni, seducții & abandonări. Amfitrion într-o semi-arenă (de luptă / spectacol) / semi-cerc de țesut intrigi și comploturi (scenografia: Eranio Petrușka), ce se deschide, când și când, în sub-module care, mai târziu, sunt re-asamblate pentru a sublinia diverse momente ale acțiunii, Richard / Kozma Attila se simte în largul lui: ca personaj între alte personaje shakespearene, ca actor adresându-se sălii (uneori în română, aidoma lui Mc Murphy / Barabás Árpád (în Száll a kakukk fészkére / Zbor deasupra unui cuib de cuci, în regia aceluiași Vladimir Anton, montat la Teatrul Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc și reprezentat în penultima seară a BukFeszt 202), ca simbol al ce va să zică geniul răului față cu credulitatea lumii. Credulitatea?
Richard al III-lea acumulează victime pe bandă rulantă. Anne (Tóth Jess) îi cade pradă în ceea ce chiar ar putea fi o poveste de dragoste. Elizabeth (Márdirosz Ágnes) își spune tirada plină de justificat venin și apoi i se aruncă în brațe. Richard le-a luat totul și ele vor să-i ofere mai mult.
I love you much, it's not enough
You love blow and I love puff
And life is like a pipe
And I'm a tiny penny rollin' up the walls inside
Richard al III-lea se lasă filmat la greu, e subiect de Breaking news pe TV-uri, e pe Facebook și pe TikTok (video design: Ana Bianca Tudorică și Eranio Petrușka). După caz și după vârstă. Public țintă, cum ar veni. De pildă, prințul Edward de Wales (Borsos Tamás) se dă pe rețeaua de socializare a puștilor, străbate zona stalurilor și scena pe skate, se lasă la maiou, pantaloni multicolori și șapcă (designer de costume: György Eszter). El nici nu simte când dispare din peisajul numit familie, tron, viață.
Richard al III-lea se înconjoară de uniforme militare și îi înconjoară pe toți ceilalți cu microfoane. E ceva de Kevin Spacey în zâmbetul cu care Kozma Attila ne face cu ochiul și e ceva de House of Cards în Richard al III-lea al lui Vladimir Anton (deși o voce binevoitoare îmi șoptește după lectura primei versiuni a acestui text să pun mâna să caut un anume Scarface, un anume Pacino și pe niște domni pre nume Oliver Stone, Howard Hawks, Ben Hecht și Armitage Trail). "Ce-i? Ce vă holbați? Sunteți o adunătură de proști. Și știți de ce? Pentru că nu aveți suficient curaj să fiți ceea ce vă doriți cu adevărat. Este mare nevoie de persoane ca mine. Aveți nevoie de mine. E nevoie să mă arătați cu degetul și să spuneți: el e nelegiuitul! Și asta vă face să fiți buni? Nu sunteți voi buni! Doar că vă pricepeți de minune să vă ascundeți și să mințiți. Eu, însă, nu am astfel de probleme. Eu spun mereu adevărul. Chiar și atunci când mint" (dramaturgia: Dálnoky Réka).
Richard al III-lea e rock (compozitor și director muzical: Bene Zoltán), coroana regală e lumină (tehnician de iluminat: Hátszegi Ákos). Richard al III-lea e ritm și orbire. Ritmul lui, orbirea lor. Adică, a noastră. Manipulați? Poate. Părtași ai propriei înșelări? Cu siguranță.
Richard al III-lea dispare grandios din scenă. Nu înainte de a-și primi, abia la final, abia când e prea târziu (pentru ceilalți, adică pentru noi), faimoasa cocoașă (aka calul mult-invocat). Binele își proclamă victoria în timp ce acoperișul Odeon-ului se deschide, dezvăluind cerul și ale sale mici picături de ploaie (oare cum arată finalul în sala mare a teatrului din Miercurea Ciuc?). Cumva, happy end-ul nu convinge. Prea puternică a fost amprenta lui Richard. Prea angoasantă temerea că ascensiunea lui a fost posibilă doar pe baza complicității noastre.