Studii: Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" București, Facultatea de Teatru, Secția Arta Actorului, clasa conf. univ. dr. Liviu Lucaci, promoția 2020 (licență) și 2022 (master)
Participă la Gala HOP 2022, la secțiunea Grup cu momentul There's gotta be something better than this din Sweet Charity, alături de colegele ei Cristina Danu și Lăcrămioara Soare.
Alberto Păduraru: Cine ești ca om / artist?
Cătălina Nițu: Nu știu încă. Abia am terminat facultatea și nu am îndeajuns de multe experiențe la activ încât să îmi pun etichete profesionale. Pot să zic, însă, că sunt foarte serioasă la treabă și că îmi place foarte mult ceea ce fac. Uneori doar muncesc și ajung să îmi ignor viața personală. Sunt un om deschis, extrovert, căruia îi place să ajute oamenii și cred că sunt un om în care îți poți pune încrederea.
A.P.: Ce înseamnă pentru tine experiența HOP?
C.N.: Determinism, colaborare, încredere și sprijin. Lucrul cu minunile astea două de fete, Lăcrămioara și Cristina, este un proces foarte frumos: trei fete puse pe treabă hotărâte să arate că știu ce-i aia "actorul complet".
A.P.: Dacă viața ta ar fi un musical s-ar numi...
C.N.: Cred că Aventurile lui Gulliver în țara piticilor. De ce? Tot timpul mi s-a zis cât sunt de înaltă. Bine, poate fi și o metaforă a faptului că vreau să ajung cineva și să îmi fac un nume; din pitic să ajung Gulliver.
A.P.: Iar rolul tău ar fi jucat de...? (nu ai voie să fii chiar tu.)
C.N.: Gwendoline Christie. A fost Brienne of Tarth în Game of Thrones. E o actriță britanică ce mi se pare că are o forță incredibilă și o doză specială de feminitate.
A.P.: Dacă ar fi să-mi faci un playlist pentru cum te simți în momentul ăsta, primele trei piese ar fi...
C.N.: Cantina Band din Star Wars, Cemetery Bloom - Parkway Drive și Whistle Stop din filmul Robin Hood făcut de Disney în '73. Prima e o piesă pe care mi-o pun dimineața să prind energie, a doua mi-o pun înainte de spectacole să mai prind niște încredere și ultima e alarma mea de dimineață.
A.P.: Ce îți comanzi cel mai des în pauzele de la repetiții?
C.N.: Cafea. Îmi trebuie combustibil ca să rezist orelor de muncă. Uneori și un sendviș dacă am timp să mănânc.
A.P.: Există pauze de la repetiții? Dar de la teatru per se?
C.N.: De la repetiții da. De o cafea și de o țigară se găsește timp. Există perioade moarte în care nu repeți la niciun proiect, dar ai luni în care muncești la 3 spectacole deodată. Dar de la teatru niciodată. Muncești la meseria asta și în timpul tău liber, uneori fără să îți dai seama.
A.P.: Când ai zis ultima oară HOP (interjecție), în afară de contextul galei / premiilor? Poate fi și interjecția compusă HOP și-așa...
C.N.: "Hop, sarmaua!" aproape zilnic. E o vorbă de-a colegilor mei care mi-a intrat ușor, ușor în vocabular.
A.P.: HOP și (cum) așa?
C.N.: Lăcrămioara m-a cooptat pe mine, eu am cooptat-o pe Cristina și am zis "Hai să facem!".
A.P.: Lucru individual sau lucru în echipă?
C.N.: Echipă, întotdeauna. Singur nu prea poți să faci mare lucru. Chiar dacă te apuci de ceva individual tot ai nevoie de ajutor de la oameni, și două capete sunt mai bune decât unul, așa că echipă fără îndoială.
A.P.: Dacă nu ai fi actor / actriță ai fi...
C.N.: Regizor tehnic sau ceva tehnician prin teatru.
A.P.: Prima amintire cu teatrul?
C.N.: Cred că aveam vreo 5 ani. M-a dus mama să văd Frumoasa și Bestia. Era un spectacol de animație la Palatul copiilor. M-am speriat de Bestie că știam că urmează să intre pe scenă și când în sfârșit a intrat, am avut un atac de panică, am început să plâng și mama m-a scos din sală și am plecat acasă. Am anticipat înainte să știu ce-i aia anticipare.
A.P.: Un spectacol de teatru despre care poți spune că ți-a schimbat viața este...? (Și în ce fel.)
C.N.: Burnout, un spectacol coregrafic pe care l-am lucrat cu Arcadie Rusu. Mi-a schimbat viața din punct de vedere profesional și personal. M-a determinat să îmi cunosc foarte bine corpul, mi-a dezvoltat disciplina meseriei și m-a responsabilizat foarte mult. A fost o experiență "modelatoare" care sper să nu se încheie și să ducem acest proiect mai departe.
A.P.: Un moment în care te-ai gândit cel mai serios să renunți la teatru?
C.N.: Nu cred că m-am gândit vreodată. Cu toate impedimentele de pe parcursul ultimilor doi ani și jumătate nimic nu mi-a schimbat percepția asupra meseriei. Încerc să cred că o pot face indiferent de condiții.
A.P.: Dacă nu e un joc atunci e...
C.N.: Joacă.
A.P.: Dacă nu e o competiție atunci e...
C.N.: Întrajutorare.
A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de acum 5 ani?
C.N.: "Doamne, ce mică ești! Las' că vezi tu în anu' doi..."
A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de peste 5 ani?
C.N.: "Ți s-a răsplătit munca?"
A.P.: Actor total sau show total? Ce înseamnă show pentru tine? Ce înseamnă actor pentru tine?
C.N.: Actor total. Suntem într-o eră în care cred că un actor chiar trebuie să știe să facă de toate, și cred că show-ul total nu se poate face fără actorul total.
Show-ul e spectacol cu de toate, care îți fură ochii, te ia cu el în poveste și când se termină nu mai știi cum te cheamă.
Actorul e un om căruia îi place să spună povești și care poate să aibă toate meseriile din lume.
A.P.: Ceva ce crezi / simți că ai inventat chiar tu este...
C.N.: Cum să pun suflet în orice chiar dacă e o mizerie.