Notă: Sașa Pânzaru participă la Gala HOP 2023 de la Alba Iulia, la secțiunile Individual și respectiv Grup cu momentul Celălalt, alături de colega sa: Denissa Rogoz.
Am reluat repetițiile pentru Gala HOP 2023. După o perioadă în care ne-am bucurat cu zâmbetele până la urechi de rezultatul obținut în urma preselecțiilor, iar apoi ne-am revenit la normalul vieților noastre, acum simțim cum se apropie tot mai tare concursul și atmosfera interioară ni se modifică.
Suntem diferite de data asta, cu toate că lucrăm pentru același moment. În câteva luni unele lucruri s-au schimbat. E ca atunci când te reîntâlnești cu un prieten pe care-l vedeai zilnic, dar apoi s-a mutat în alt oraș, iar acum a revenit acasă pentru prima dată. Cred că actorul se păcălește de multe ori atunci când lucrează la ceva ce cunoaște deja. Se relaxează. Mult prea mult. Atunci când am reluat repetițiile pentru Celălalt mă găseam undeva foarte departe de adevăr, de mesajul ales chiar de noi, de tot ceea ce făcusem cu ceva timp, nu chiar atât de mult, în urmă. Nu era vorba despre memorie. Aceasta s-a reîmprospătat rapid. În schimb, ce se întâmpla era că nu mă mai simțeam la fel de efervescentă ca în perioada repetițiilor pentru preselecții. Cumva, imediat după un rezultat pozitiv, pericolul ca o siguranță parazitară să se instaleze e foarte mare. Știam tot ce aveam de făcut, știam că e bine și pierdusem bucuria de a descoperi în continuare. Starea asta de fapt n-a durat mult pentru că, atunci când am fost anunțați că momentul prezentat în preselecții trebuie dezvoltat și că avem și o probă obligatorie, am simțit că motoarele mele au repornit. Totuși, atmosfera repetițiilor a rămas diferită de cea din prima perioadă. Poate fiindcă se apropia plecarea la concurs și eram conștiente de asta. Există o presiune a unui astfel de context, în mod inevitabil. Inclusiv asta e o provocare, să lucrezi cu presiunea asta și să înveți cum o poți gestiona.
Am început să am emoții cu prea mult timp înainte, aș zice, niște emoții mai ciudate decât avusesem până acum, niște emoții fără frică. Simțeam entuziasm de câte ori mă gândeam la plecare, iar ea se apropia tot mai rapid și mai rapid. Uneori e greuț să răscolești prin cutia cu idei, mai ales când există un termen limită pentru a găsi ceva. Numai că sentimentul creației este foarte plăcut. Te simți viu. Cauți cu nerăbdare să găsești răspunsul. Asta până te blochezi în tot felul de detalii neimportante și în starea de oboseală și înțelegi că este foarte adevărat, actorii au nevoie de cineva care să-i coordoneze. Începi să empatizezi cu povestea apariției regizorului. Numai că tot trebuie să mergi mai departe. Ești pus și acum în situația de a lucra cu mintea ta. Pe ultima sută de metri, frecvențele sunt altele. Motorul se turează și poate să cedeze oricând. Și chiar înainte să se întâmple asta, te gândești cât de tare e că mergi la HOP, ce fain o să fie și te ia iar entuziasmul creației. Proba obligatorie are, clar, scopurile ei, printre care și acela că obligă artistul participant să se stimuleze artistic încă o dată, să nu se culce pe o ureche, cum s-ar spune.
Există o agitație aparte înainte de un astfel de eveniment. Bagaje, lucruri de rezolvat, căței de lăsat, momente pentru concurs de finalizat și așa mai departe. Și toate astea vin după o perioadă de dat interviuri (interviu de pe LiterNet aici), filmat, editat, promovat. E o experiență la care ești conectat permanent. Dintr-un anumit moment, cam cu o lună înainte, devine greu să te deconectezi de la evenimentul ăsta. E peste tot. E plăcut, e stresant, e de toate.
Mă bucur mult că Gala HOP există, că ne dă șansa să trecem prin atât de multe stări și emoții și că ne provoacă, atât pe scenă, cât și lângă ea, în mintea noastră. Acum sunt nerăbdătoare. După toată perioada asta presărată cu entuziasm și repetiții lungi, abia aștept să înceapă acest "cantonament" pentru tineri actori. Dacă experiența asta e faină și intensă din bucătăria apartamentului în care stau în chirie, cu siguranță e extraordinară direct din inima ei. Să fie cu HOP!