Spectacolul, din care vorbele au dispărut, transpune cu deosebită minuțiozitate narațiunea folosindu-se cu ingeniozitate de toate elementele pe care le are la dispoziție. Coregrafia, muzica, costumele, luminile și scenografia versatilă (element definitoriu pentru întreaga creație a lui Lepage) se îmbină într-o dantelărie rafinată, în care fiecare detaliu capătă o semnificație incredibil de puternică, transformând totul într-o experiență senzorială complexă. Fiecare personaj este construit dintr-o tonalitate sonoră, unul sau două instrumente care produc această tonalitate, un stil de dans particular, un costum, și un limbaj corporal care îl caracterizează în mod particular, dar în același timp îl atribuie unui grup social.
Regele și regina vor evolua în pași de balet, pe muzică cu tonuri armonioase, purtând costume din materiale prețioase, care te poartă cu gândul la costumele producțiilor hollywoodiene din anii '90. Ei aparțin acelei categorii sociale pentru care principiile morale sunt doar aparență și aroganță. Polonius, Laertes și Ofelia au costume mai simple, și evoluția lor coregrafică se apropie de dansul contemporan. Horațio, Rosencrantz și Guildenstern sunt acompaniați de chitară, coregrafia lor incluzând elemente de acrobație, street-dance și breakdance, în contrast cu clasa dominantă. Hamlet, aparținând ca rang casei regale, îndrăgostit de Ofelia și prieten cu Horațio are o partitură coregrafică complexă, trecând fluid de la un stil la altul. Bărbații vor fi susținuți de contrabas și violoncel, regina și Ofelia de vioară și violină. Coloana sonoră originală, în care fiecare instrument se aude distinct cu o deosebită acuratețe, funcționează ca o matrice care susține fiecare stare sufletească și fiecare acțiune scenică. Partitura pentru nebunia lui Hamlet, compusă pentru contrabas, adesea pe o singură coardă, cu acorduri disonante, este tulburătoare.
Scenografia are la bază trei corpuri de mobilier, care devin pe rând masă de ospăț, podium pentru tronurile regale, scenă de teatru, masă de machiaj, pat matrimonial, catafalc, dulap de haine, perete pe care sunt ținute săbiile. Două cortine laterale roșii, delimitează spații de joc - dans, și permit schimbarea decorului.
Ofelia, ca personaj ce simbolizează inocența, capătă o importanță deosebită în poveste, ca simbol a unei moralități care o face inadaptată societății. Lepage construiește în jurul ei două scene puternice. Prima ilustrează zbuciumul interior al Ofeliei, sfâșiată între iubirea pentru Hamlet, constrângerile sociale impuse de rangul social inferior și dubiul asupra credibilității sentimentelor lui Hamlet, pe care i-l induc tatăl și fratele său. Scena este puternic psihologizată, mai aproape de teatralitatea convențională. Lepage folosește trei oglinzi în care Ofelia se privește și mișcându-se își descompune imaginea reflectată în fragmente de corp, cu o trimitere evidentă la Lacan și mitul oglinzilor. Pentru Ofelia starea de armonie este inaccesibilă. Scena morții Ofeliei este poetică și tulburătoare. Mâini nevăzute o poartă pe suprafața (verticală) a apei, accentuându-i fragilitatea, în acorduri de vioară cu tonalități de odă a eliberării. Scena este plină de grație, dar și extrem de tehnică, fiind una din multiplele soluții scenotehnice surprinzătoare ale spectacolului. Când apa (o pânză albastră, inițial atârnată vertical, care ulterior, căzând, acoperă scena și corpul Ofeliei) se va retrage Ofelia a dispărut, iar pe scenă sunt Hamlet, Rosencrantz și Guildenstern, dormind pe puntea vasului care îi duce în Anglia, legănându-i ușor, în scârțâitul inconfundabil al unei bărci pe valuri.
R. Lepage folosește cu măiestrie luminile pentru a-și desăvârși caracterizarea personajelor. Regina dansează cu fața pe jumătate luminată, pe jumătate în penumbră, așa cum îi este și sufletul împărțit între iubirea maternă ireconciliabilă cu dragostea pentru proaspătul soț pe care Hamlet îl consideră vinovat de uciderea tatălui său.
Lepage așază cu migală, strat peste strat, povestea lui Hamlet, comentariul personal asupra claselor sociale cu dominanți și dominați, în care principiile morale te fac vulnerabil, și referințele filozofice. Cu un simplu sărut între Hamlet și mama acestuia reușește să caracterizeze sentimentele celor doi. Hamlet o sărută pentru a o pedepsi, regina îl sărută sperând să fie iertată. Oedip și anti Oedip într-un clin d'oeil.
La dinamica cinematică a succesiunii scenelor Lepage adaugă titluri sau jocuri de cuvinte scrise cu caractere Old English Text care apar proiectate deasupra scenei și care aduc aminte de filmul mut al începutului de secol XX.
Coregrafia lui Guillaume Côté, este precisă, fluidă, trecând cu grație de la un stil la altul, de la monologuri la "pas de deux", la dansuri de grup sau la momente de repaus complet, cel mai adesea imagini de tablou clar obscur, de o frumusețe care îți taie respirația. Guillaume Côté, prim balerin la Baletul Național Canada din 2004, coregraf din 2013, balerin invitat la Teatrul Balchoi, Royal Ballet, Tetrul La Scalla, New York City Ballet, etc., a înființat în 2021 propria sa companie, Côté-dance, axată pe creația multidisciplinară de opere novatoare, având misiunea de a face ca dansul să fie văzut și trăit într-un mod diferit". (nac-cna.ca/guillaume-cote). Este ceea ce face împreună cu Robert Lepage în Hamlet, Prince of Denmark / Hamlet, prințul Danemarcei, prin această coregrafie care, subsumându-se conceptului regizoral, încearcă să transmită idei, sensuri, emoții care să atingă limpezimea vorbelor rostite. E remarcabilă îmbinarea dintre mișcările de dans și acel body language și mimică specifice artei actorului. Chiar dacă Shakespeare nu este Shakespeare fără vorbe, experiența acestei încercări de construire a unui limbaj alternativ este una valoroasă. Emoțiile create sunt diferite, dirijate mai degrabă către detaliul estetic și mai puțin către povestea per se.
Au fost două seri magice în care sala plină ochi a Teatrului Național din Craiova a pulsat sub bagheta de magician a acestui artist nerepetitiv, care își reinventează estetica și mijloacele, creând noi experiențe pentru spectatorii săi.
(foto: Stephane Bourgeois)
Hamlet, Prince of Denmark / Hamlet, Prințul Danemarcei după William Shakespeare
Ex Machina - Robert Lepage și Côté Danse - Guillaume Côté.
Distribuție: Guillaume Côté - Hamlet / Greta Hodgkinson - Gertrude / Robert Glumbek - Claudius / Carleen Zouboules - Ofelia / Lukas Malkowski - Laertes / Bernard Meney - Polonius / Natasha Poon Woo - Horatio / Connor Mitton - Rosencrantz / Willem Sadler - Guildenstern
Echipa de creație:
Creat și regizat de: Robert Lepage
Co-creat de / Coregrafie: Guillaume Côté / Director de creație: Steve Blanchet
Asistent regie: Félix Dagenais / Asistent creație și director de repetiții: Anisa Tejpar
Compozitor: John Gzowski / Designer adjunct scenografie și recuzită: Vanessa Cadrin / Design lumini: Simon Rossiter / Design costumer: Michael Gianfrancesco, Monika Onoszko / Colaborator artistic: Olivier Normand / Consultant lupte: Jack Rennie.