Studii: Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, specializare Actorie, clasă Lector univ. dr. Mihai Brătilă (licență)
Participă la Gala HOP 2024, la secțiunea Grup cu momentul Poartă-mă, alături de colegii săi: Alexandra Catrina, Larisa Oasenegre și Nicholas Bohor.
Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Luca Fumuru: Încă încerc să-mi dau seama de asta. Bine, nu prea încerc. Nu cred că e important absolut deloc cum mă văd eu sau alții. Contează ce sunt.
O.B.: A fost vreun moment în copilăria ta în care se putea prevesti că vei ajunge artist?
L.F.: Nu-mi aduc aminte de un moment anume. Pur și simplu a fost în mine mereu. Sună ciudat, dar eu nu m-am gândit niciodată în viața mea că voi face altceva decât artă. Nici măcar când eram mic. Fără povești omul nu știe cine este, iar arta e tot nevoia de poveste.
O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
L.F.: Bine punctat asta cu "încurcă". Știi, a început să mi se pară aproape bolnăvicios ca orice moment din viața mea să fie analizat în mod conștient de o parte din mine care să-mi spună mereu: "O să folosești asta în scenă cândva. O să te ajute.". Simt uneori că nu mă mai pot bucura sau întrista pe deplin de momente din viața mea. Dar, sincer, nu mă deranjează. Îmi place asta. E și pro și contra aspectul ăsta.
O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
L.F.: Atmosfera ideală de lucru ți-o faci în funcție de ce ai tu nevoie în momentul respectiv. Uneori poate trebuie să stau în liniștea mea, alteori poate am nevoie să fiu alături de toți colegii mei și să punem țara la cale. În orice caz, ideal la lucru e ca toată lumea să-și știe textul. Vedem noi după ce facem și cum merg lucrurile.
O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
L.F.: Repetam pentru Chipul tău într-un contur de inimă - un spectacol de teatru devised pe care l-am pus pe picioare împreuna cu Alexandra Catrina, Tatiana Andrei, Denisa Dutcovschi, Vlad Mirea, Diana Păcurar, Mihaela Michailov, Larisa Popa și Maria Constantin, niște oameni care îmi sunt foarte dragi și pe care îi voi avea la suflet toată viața. Așa, repetam pentru acest spectacol, iar Larisa Popa a venit la noi cu un exercițiu de improvizație... de fapt, de imaginație. A fost prima oară în viața mea când am reușit să îmi las jos toate barierele pe care mi le puneam în scenă ca să mă "protejez". Iar de atunci pot spune că am reușit să fiu mereu EU întru totul pe scenă, fără să încerc să mă mai protejez. Și pentru asta o să-i fiu mereu recunoscător. Mulțumesc! A, da, și țin să menționez că acum și Nicholas Bohor face parte din această echipă și suntem recunoscători că a fost atât de deschis să se alăture acestui proiect. P.S.: Spectacolul se va juca pe la finalul lunii septembrie 2024 la Metropolis! Deci, vă așteptăm cu drag.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
L.F.: Citesc, iar apoi caut în jurul meu "răspunsuri". Nu știu cum să răspund amplu la această întrebare. E pur și simplu o muncă pe care o am cu mine. Tot ce pot să spun e că totul pleacă din univers.
O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
L.F.: Sunt tânăr, chiar nu cred că pot spune despre vreun rol că a rămas cu mine "mult" timp. Momentan, toate rolurile au rămas cu mine. Dar, dacă ar fi să aleg totuși unul care cred că va rămâne cu mine mult timp, este Platonov. Pot spune cu mâna pe inimă că asta este cea mai mare fantezie a mea: să joc Platonov integral.
O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
L.F.: Orice experiență e bună. Mai ales când vine vorba de meseria asta. Chiar cred că ai ce învăța de peste tot când ești actor.
O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
L.F.: Să ne fie de bine!
O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
L.F.: Cred că orice carieră aș fi urmat, tot găseam o poezie acolo. Dar, ca să dau un răspuns concret, orice legat de artă, în orice caz - cântam, dansam, pictam, scriam. Găseam eu ce să fac. E un vers care-mi place mie mult, dar nu-mi mai aduc aminte melodia: "Fii artist în tot ce faci, fie că bagi acu' în venă, fie că duci pepeni în portbagaj.". Cred că despre asta-i vorba, făcând abstracție de partea cu acul în venă.
O.B.: Ce te atrage la film și ce te atrage la teatru?
L.F.: Mă atrage atât la film, cât și la teatru faptul că pot să mă inspir de acolo. Am ce învăța din orice - fie că a fost de căcat sau nu, tot am de învățat. Uite, ăsta e un lucru care mă întristează. De 3 ani nu am mai putut și eu să mă bucur de un spectacol sau de un film ca un spectator.
O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
L.F.: Metamorfoza de Franz Kafka, Fight Club și Requiem for a Dream (chiar nu am putut să aleg unul singur) și How to Disappear Completely de la Radiohead.
De ce? Că așa mă simt.
O.B.: Ce faci când nu ești artist? Ai și hobby-uri care nu au legătură cu arta?
L.F.: Cum am spus și 2 întrebări mai sus. Cred că sunt artist în tot ce fac.
O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2024? Ce așteptări ai de la această competiție?
L.F.: Am văzut recent un interviu cu David Popovici în care spunea că scopul lui este să se distreze și să fie pe cât de pregătit posibil la jocurile olimpice. Orice vine, vine. Cum era o vorbă din facultate: "Procesul, nu succesul.".
O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2024 (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale) pentru tine și pentru artiștii de azi?
L.F.: Cred cu tărie că despre asta este actoria. Despre autenticitatea, despre credibilitate, despre viață așa cum este e.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
(foto: Cristiana Apostol)