august 2024
Gala Tânărului Actor HOP 2024
Cătălin Vîlcu, vârsta: 24 ani, născut în București, rezidență actuală: București

Studii: Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale", București, specializare Artele Spectacolului - Actorie, clasa prof. Mihaela Sîrbu, 2023 (licență) // Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale", București, specializare Arta Actorului (master, anul 2)

Participă la Gala HOP 2024, la secțiunea Individual cu momentul Truscott - monolog din Jaful de Joe Orton și la secțiunea Grup, cu momentul Măieștrii, adaptare după scenele meșterilor din Visul unei nopți de vară, de William Shakespeare, alături de colegii săi: Iosif Paștină, Adrian Rîmboacă și Ștefan Voicu.

Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Cătălin Vîlcu: Îmi place să cred că sunt un om bun, simplu și super pasionat de actorie, iar asta îmi ocupă tot timpul. Cred că ceilalți mă văd înalt, frumos și cu un păr foarte lung.

O.B.: A fost vreun moment în copilăria ta în care se putea prevesti că vei ajunge artist?
C.V.: Da, când am terminat grădinița, educatoarea le-a spus părinților mei că ar trebui să mă dea la cursuri de teatru. Nu m-au dat. În clasa a 6-a, inspirat fiind de sketch-urile lui Mihai Bendeac, am descoperit că pot imita foarte bine ce face el, iar asta m-a făcut să supraviețuiesc bullying-ului din școală. Atunci am înțeles că îmi place atenția pe care o primește un actor și m-am decis că asta vreau să fac.

O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
C.V.: Mă ajută să înțeleg mult mai ușor subtextele oamenilor.

O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
C.V.: Atmosfera ideală de lucru pentru mine presupune oameni pasionați, relaxați și creativi și este un mediu în care poți să greșești și nu te judecă nimeni.

O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
C.V.: Nu am o întâmplare importantă de povestit, cred că toate repetițiile sunt importante și încerc să învăț ceva nou din fiecare repetiție.

O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
C.V.: Îmi place să mă documentez cât mai bine despre momentul în care a fost scrisă piesa, despre contextul autorului, al vremurilor, etc. și mă uit la filmele despre care cred eu că m-ar putea ajuta să înțeleg mai bine universul piesei.

O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
C.V.: Fundulea. E primul rol construit de mine cap-coadă. Aș putea spune că este rolul care mi-a adus cea mai mare satisfacție și care mi-a definitivat modul de lucru.

O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
C.V.: Caut să fie proiecte îndrăznețe, curajoase, care să mă scoată din zona mea de confort și pe cât posibil să conțină oameni la fel de pasionați și de implicați ca mine.

O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
C.V.: Cu siguranță, este diferit de la caz la caz. Pentru mine nu se aplică.

O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
C.V.: Mi-ar fi plăcut să devin fotbalist. Sau stand-up comedian.

O.B.: Ce te atrage la film și ce te atrage la teatru?
C.V.: La teatru mă atrage emoția momentului, interacțiunea directă cu publicul, ritmul în care se întâmplă totul, pe când la film mă atrage faptul că rezistă în timp și mai ales că ai posibilitatea să greșești fără să vadă publicul. Asta e foarte liniștitor.

O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
C.V.: Una dintre cărțile mele preferate este Regele Scamator. Ștefan Iordache. de Ludmila Patlanjoglu. Am citit-o în clasa a XII-a, când mă pregăteam să dau pentru prima dată la actorie. După ce am citit-o am știut că pentru mine nu există altă variantă în afară de meseria asta și de atunci muncesc în fiecare zi să-mi împlinesc visul.

M-au marcat multe filme, dar filmul pe care-l voi alege acum este La vita e bella (1997), regia Roberto Benigni. Este cel mai emoționant film pe care l-am văzut.

Deliric x Silent Strike - În jurul soarelui (feat. nidal ștefan). E despre schimbări.


O.B.: Ce faci când nu ești artist? Ai și hobby-uri care nu au legătură cu arta?
C.V.: Îmi place să mă uit la fotbal, să mănânc și să mă joc pe PlayStation.

O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2024? Ce așteptări ai de la această competiție?
C.V.: Anul trecut am participat la o conferință ținută de Erwin Șimșensohn la Festivalul de Teatru și Film Șerban Ionescu (actualul ȘI Festival) în care și-a expus viziunea despre Gala Hop. A spus că ar vrea să schimbe câteva lucruri. Acum are ocazia și sunt foarte curios cum își va pune planul în aplicare.

O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2024 (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale) pentru tine și pentru artiștii de azi?
C.V.: Foarte relevantă. Faptul că ne este dată atât de multă libertate, ne obligă să scoatem ce avem mai bun din noi și cred că va fi cu adevărat o experiență utilă.

O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.



0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus