***
Totul începe cu o explozie. Într-un mare magazin de bricolaj, secțiunea vase de toaletă (decorurile realizate de scenograful Răzvan Bordoș propun un perete vertical de capace de WC din spatele cărora se vor ivi, când și când, actorii). Bum-bum și gata viața pentru Daria, 14 ani (Ana Maria Marin). Izodora, 16 ani (Andrada Balea), supraviețuiește.
Armageddon Rebranded, cea mai recentă premieră a Reactorului (noiembrie 2024), continuă în trecut. Aflăm, oarecum, cine sunt Daria și Izodora și cum de se ajunge la bum-bum-ul de final. Nararea nu e defel liniară. Adesea, e teribil de imprecisă (de pildă, abia epilogul ne dezvăluie adevărata identitate a personajului Dany Spătaru (Tavi Voina), alter-ego / improbabil-absurdă reîncarnare a ex-starului pop Dan Spătaru din anii '70'-80 în lumea adolescenților Tik-Tok 2020ish).
Irisz Kovacs se joacă amplu cu textul lui Alex Gorghe (care va apărea, alături de toate textele din proiectul Drama 5 2024, pe LiterNet în această primăvară a lui 2025) și aduce pe scena Reactorului câte ceva din succesiunea haotică a scroll-life-ului de pe rețele. Regizoarea își continuă demersul început cu Sakura Sandwich la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe (pe un text de Doru Vatavului, premieră octombrie 2023) de a interoga interacțiunea dintre existența virtuală și cea reală a celor mai tineri dintre contemporanii noștri. La ce poate conduce o viață trăită cu ochii în ecranul pe care defilează, într-o succesiune perfect întâmplătoare, video-uri cu de toate pentru toți?
Daria e mult mai matură decât vârsta pe care o are. Maturitatea se traduce, printre altele, prin capacitatea de a organiza golul de sens și vidul de sentiment pe care ea și cei ca ea le resimt cam tot timpul. Daria organizează o întâlnire a singuraticilor depresivi (nu lipsesc, desigur, Izodora și Dany Spătaru) la care unicul guest-star e ChatGPT în carne și oase (Alexandra Caras). Momentele confesive ale participanților sunt întrerupte / montate cu memorabile episoade fabulatorii, în care se intersectează personaje istorice, eroi de desene animate și o gârlă mustind de mizerii. Și, desigur, ChatGPT-a.
Într-un segment de un umor delirant, Ion Creangă (tricoul cu numărul 2 de la FC Humulești) îi face tandre avansuri lui Mihai Eminescu (tricoul cu numărul 8 culcat de la AC Botoșani), care se îndoiește de propriul talent și de capacitatea de a scrie poeme care să fi date la Bac peste 100 de ani. Într-un altul, urmărim învățăturile tatălui către fiul său, SpongeBob SquarePants, eroul serialului de animație omonim. Și așa mai departe.
Muzica (Mara Solomon) se bazează pe prelucrarea unei selecții de șlagăre by Dan Spătaru, Ion Suruceanu și Mihaela Runceanu ("Fericirea are chipul tău" beneficiază de o teribil de dură versiune live cu versuri sinistru-adaptate la realitatea crudă din prelungirea virtualului galopând pe câmpii). Luminile (Cătălin Filip) sunt un instrument major de montaj cu ajutorul căruia Irisz Kovacs comută între scene, momente, realități, irealități, virtualități.
Acum ani, am fi spus că Armageddon Rebranded e un colaj. Astăzi, termenul sună prăfuit. Suntem, cum ziceam, în epoca scrolling-lui, în era în care Tik-Tok & co ne oferă / inundă / sufocă într-o maree de ceea ce generic putem informație (în fapt, o succesiune inimaginabil de vastă de biți). Scapă cine poate. Reziliența în condiții de (pardon de expresie, dar veceu oblige) e-căcat e-ubicuu e treabă grea. Foarte grea.
Daria pare că stăpânește situația, dar de fapt nu face altceva decât să își construiască metodic stairway to nowhere. Izidora pare definiția fragilității, dar cum supraviețuiește. De remarcat, prezența frugală, nesemnificativă a părinților, profesorilor, adulților (în diverse dintre aceste apariții episodice, cu precădere Alexandra Caras și Tavi Voina, dar și Andrada Balea). Marile personaje din viețile micilor oameni există doar pe ecranele mobilelor, cu excepția situațiilor când, pe bază de artificii regizoral-scenografice, se întrupează pe câte o scenă de teatru.
În mai multe momente, Armageddon Rebranded reușește un lucru teribil de greu: să materializeze ceața înțesată de fragmente cacofonice, contradictorii, absurde, profund iraționale, care ne populează mințile. În condiții de cod roșu și vizibilitate zero, o explozie atent orchestrată poate avea aura unui nou început.
(foto: Ioana Groza Pop)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 11 februarie 2025 @ Reactor Cluj)