9 rușini polemice, dar salvatoare - 9 RUȘINI (și alte tablouri scandaloase din istoria recentă a României) la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2025

Odată cu a doua sa parte, derulată la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, în a treia zi (11 octombrie 2025) a Întâlnirilor internaționale de la Cluj Napoca, 2025, spectacolul 9 RUȘINI (și alte tablouri scandaloase din istoria recentă a României) a ajuns la chestiune, intrând în miezul lucrurilor și în dureroasa lor actualitate, ceea ce în mod inevitabil a atras polemici - și, probabil, o va face în continuare. În lumină a fost adusă epoca de tranziție a privatizărilor frauduloase, mineriadelor, alegerilor pline de visceralitate ale primilor ani de democrație, păcălelii caritabile a oamenilor, prin fonduri ilicite de investiții și alte episoade infracționale, mai mult sau mai puțin televizate. De la femeia cu rochie albastră, transfigurată într-o etern plutitoare Niké și răstignită pe violente brațe minerești, retrospectiva istorică s-a continuat până la Colectiv și la protestul din 10 August. Pomelnicul citit de pe ecranul telefonului a dat glas celor care au murit incendiați, în urmă cu 10 ani, pentru a smulge numele victimelor din văgăunile statisticii și a prezerva memoria purtătorilor lor, înnobilând-o cu rang sacru, artistic.


În tot acest timp, din off, s-au făcut auzite critici ale propunerii regizorale, pe motiv că aceasta ar fi de factura low brow a unei biete brigăzi artistice. Tot în șoaptă, s-a exprimat temerea că, în curând, nu va mai exista dramaturgie în teatrul românesc, unde totul se duce de râpă, monșer. O altă voce a înfierat, doctoral, implicarea politică pe care și-o propun - mai degrabă, imaginează - actorii, un asemenea acționism vulgar fiind de natură să stârnească repulsia (vocea aparținea cuiva care nu se sfia ca, înlăturând pe alții de pe locurile atribuite în sala de spectacol, să declame că s-a luptat mereu pentru o viață mai bună). Pe scurt, spectacolul 9 RUȘINI și-a primit judecata sacerdotală, cu toată severitatea și înțelepciunea conferite de privilegiul poziției de autoritate.

Din fericire, formula teatrală propusă de Texte bune în locuri nebune, din care provine și 9 RUȘINI, este voit incorigibilă, rușinile constituind o recidivă - îmbucurătoare, de altfel - în cadrul altor similare spectacole, derulate cu predilecție în locuri cât mai neconvenționale. De altfel, sunt nevoită să îmi fac mea culpa, căci în prima sa parte m-am mirat, la rândul meu, că, la cât este de bun, un asemenea spectacol nu se joacă într-o mult mai încăpătoare sală de teatru. Acum, că am primit asigurarea că inclusiv acest lucru se va întâmpla, începând cu 18 ianuarie 2026, la Teatrul Național Lucian Blaga din Cluj Napoca, pledez pentru varianta inversă, a performării piesei în locuri cât mai ascunse, neverosimile și, dacă se poate, pe continuu repeat. Ar trebui să se găsească resursele financiare necesare pentru ca spectacolul să fie jucat în săli de muzeu (precum cea a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei sau altele, similare), la fel cum rulează filmele și instalațiile video în sălile de expoziție ale galeriilor, a căror propunere este înaintată publicului prin căști lăsate oricând la îndemâna vizitatorilor, pentru a fi acceptate prin simpla lor atașare, conducându-i imediat înspre formula narativă. Altfel, ar fi nedrept ca doar urcarea pe o scenă de teatru să echivaleze cu o validare a rușinilor, spectacolul fiind deja apostilat prin meritate aplauze.

Conceptul din care spectacolul provine este cel al Textelor bune în locuri nebune, care își propune să aducă teatrul în mijlocul publicului, în locuri neconvenționale, ca reminder al unei istorii rușinoase pe care oamenii, firesc conectați la urgențele prezentului, tind să o lase în spate. Când se întorc în trecut, oamenii o fac la un altul decât cel care să le explice corect actualitatea. Tocmai de aceea, un asemenea reminder ar trebui permanentizat, prin teatru, acest tip de spectacol neprezentând nicidecum riscul de a deveni propagandă sau activism. Este doar ceea ce se întâmplă atunci când, așa cum inspirat spune Ionuț Caras (conducătorul grupului), actorii schimbă regulile jocului. Este limpede că actorii au motive profesionale și personale să schimbe aceste reguli, ceea ce, prin contaminare, ar deveni profitabil întregii societăți, inclusiv înaltelor curți de validare artistică și prelaților lor. Temerea față de dedramatizare, disprețul față de formulele artistice low brow și spaima căderii drobului de sare a dramaturgiei, ce s-ar vedea dusă astfel de râpă, ar fi însă o totală eroare, mai ales într-un concept teatral care își asumă din capul locului să evite textele de dramaturgie și să prefere în schimb - ca sursă de inspirație pentru dramatizări - publicistica, memorialistica sau literatura mai puțin comercială. Este explicabil, în acest context, motivul pentru care jocul actoricesc este la rândul său adaptat, căpătând valențe iconoclaste și aparent reducționiste. Un asemenea refresh, demn de un neorealism social pe deplin justificat, este inclusiv salvator, evitând osificarea și mumificarea teatrală. Piesele de teatru se pot, deci, juca în muzee (inclusiv în cel în care se află, în inspirată derulare, expoziția Zei și muritori în Egiptul Antic), dar nu pot fi muzeificate.

Acestea fiind zise, declar proiectul 9 RUȘINI ca fiind cel preferat, până acum, la Întâlnirile internaționale de la Cluj, 2025.