Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Articole diverse

Prima formaţie de jazz românesc în China


Observator Cultural, iulie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Încerc să adun şi să vă transmit o parte din numeroasele mele notiţe-impresii ale celor 7 zile petrecute la Beijing, plus 2 zile pe drum, dus-întors, cu prilejul evenimentului Romania Week (19-26 iulie 2008), organizat în capitala Chinei de Ministerul Cercetării şi Turismului, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ambasada României în China, Romanian National Tourism Authority din Beijing şi Artexim.

În loc de motto:
"Dacă ar fi să vă stabiliţi într-o ţară străină, care ar fi aceea?"
"China", mi-a răspuns fără ezitare un domn în vîrstă, ce părea bine educat şi cultivat, cu care călătoream spre litoral, întîmplător în acelaşi compartiment de tren, cîndva, prin 1996-1997. Mai înainte, ne povestise, mie şi soţiei, prin cît de multe ţări călătorise, lucrase...

Un alt fel de posibil motto:
Un chinez între două vîrste, pe care l-am cunoscut tot întîmplător, în mai 2008, în timp ce aşteptam avionul de Bucureşti pe aeroportul din Helsinki, îmi spunea că îl regretă pe Mao şi perioada lui. L-am consolat, spunîndu-i că, dacă ar mai fi trăit Mao şi (Doamne fereşte!) Ceauşescu, nu cred că ar mai fi avut o asemenea şansă de a se ocupa de mici afaceri (vinde produse chinezeşti) în România.

În nici unul dintre acele momente nu puteam visa/ bănui că mi se va oferi curînd posibilitatea de a vizita China şi, mai ales, de a merge în ţara respectivă cu o formaţie de jazz, de jazz din Romånia.

Apropo de Mao... Figura lui domină toate bancnotele chinezeşti, de 1, 5, 10, 20, 50 şi 100 de yuani, şi, pe lîngă multe altele, portretul său masiv domină şi frontispiciul intrării în Oraşul Interzis, aflat vizavi de Piaţa Tien An Men, de grandiosul mausoleu al conducătorului respectiv, şi azi loc de pelerinaj şi veneraţie pentru milioane de chinezi.

Cu încîntare şi satisfacţie, pot să vă spun că, pentru mine, cele aproximativ 10 ore de zbor Paris-Beijing au trecut destul de repede şi de plăcut. Şi asta pentru că dotările tehnice ale avionului-uzină zburătoare Boeing 777, cu cei aproximativ 400 de călători, plus echipajul, cam 20 de persoane, ne-au oferit tot confortul necesar. Pe monitorul digital din faţa mea/ spatele scaunului respectiv, am selectat şi audiat toate cele 4 CD-uri înmagazinate: Stacey Kent, Breakfast on the morning tram, balade de jazz, Robin McKelle cu Big Band şi piese clasice, The Puppini Sisters-Betcha, cu Bottom Dollar, nu departe stilistic şi repertorial de Andrew Sisters, cu swingul anilor '30\' '40 şi de Diana Krall (From this moment on).


Puţină diplomaţie

După cîteva ore de odihnă, sîntem invitaţi, salutaţi şi bine ospătaţi la Ambasada României din Beijing. Din partea Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România am bucuria să-i ofer Excelenţei Sale, domnului ambasador, un set de 6 CD-uri, cele 4 din seria "Muzicieni români de jazz" şi 2 din seria "Muzică contemporană". Mi-a spus că mai vrea. Semn bun.

A doua zi, la prînz, au loc primele repetiţii şi probele de sunet şi lumini la Sòng Restaurant Bar & Kitchen (Sòng - un joc de cuvinte, dar mai ales numele unei vechi dinastii din China; cu accentul respectiv se pronunţă Sung), seara devenind o splendidă sală de spectacole. Mo Li (bar manager) şi Kevin Zhao (maestru de sunet) asigură cu promptitudine tot ce e necesar pentru buna desfăşurare a evenimentului.

La ora 19.00, sala se umple de români, chinezi şi nu numai, deşi, în acea seară eram concuraţi, printre altele, de concertele de blues, cu Black Cat Bone la Kolegas Bar, şi de rock, cu Liquid Oxygen, ambele formaţii fiind din Beijing. Dl Cătălin Ichim, reprezentant-şef al Romanian National Tourism Authority din Beijing, salută publicul, apoi îi introduce pentru scurte speach-uri pe Excelenţa Sa dl Viorel Isticioaia-Budura, ambasador al României în China, şi pe Ovidiu Silaghi, ministrul Cercetării şi Turismului. Urmează spectacolul de dans al trupei lui Răzvan Mazilu şi concertul de jazz, în două părţi, susţinut de Haricleea & Sorin Terinte Trio. Ambele s-au bucurat de mult succes, ca şi sarmalele, micii, vinul şi toate celelalte bunătăţi gastronomice pregătite de organizatori. Pe parcurs, celor prezenţi li s-au oferit proiecţii video cu "imagini citadine" din România: fundalul scenei era asigurat cu fotografii din ţara noastră, iar la plecare, toţi au beneficiat de o frumoasă carte densă şi complexă despre România, în română şi chineză, informaţii generale însoţite de fotografii reuşite. Din cuprins: Foreword, Highlights of Romania, Food, Wine, Art, Dance, Fashion, New Romanian Movie, Music şi Tourist Information.

În ziua următoare, o parte din delegaţie, în frunte cu dl Bela Krizbai, vizitează un spital din Beijing unde se află la tratament şi cîţiva bolnavi din România. Celor bolnavi, însoţitorilor şi personalului medical li se oferă şi un mic dar muzical: cîte o piesă interpretată de violonistul Răzvan Ionuţ Dumitru din Quartetul Arcadia şi de Haricleea Bădescu.

Marţi, 22 iulie 2008, după-amiază, sîntem primiţi şi salutaţi din nou la Ambasada României de aceleaşi înalte oficialităţi - Excelenţa Sa dl Viorel Isticioaia-Budura şi dl Ovidiu Silaghi. Urmează cîte un microrecital al quartetului clujean Arcadia (piese de Pascal Bentoiu şi Béla Bartók) şi al trupei de dans Răzvan Mazilu, de această dată într-un spaţiu mai generos, pe terasa din curtea interioară şi în faţa unui public mai numeros.


Din nou jazz

În zilele de 21, 23 şi 24 iulie seara, în acelaşi Sòng, sînt programate tot atîtea concerte cu Haricleea&Sorin Terinte Trio (Răzvan Cojanu - bas, Eugen Nichiteanu - baterie), şi bineînţeles, de fiecare dată, cu piese noi sau cu unele vechi, în versiuni diferite. În ciuda faptului că Haricleea se îmbolnăvise grav de gripă (nici nu e de mirare, la o asemenea poluare şi la asemenea contraste - foarte cald afară/ rece în toate încăperile, inclusiv în taxiuri), succesul muzical şi de public a culminat în ultima seară, la ultimul concert, cînd am fost onoraţi inclusiv de cei opt membri ai trupei lui Răzvan Mazilu şi de reprezentanţii celor două ministere implicate în eveniment.

O mică paranteză, pentru a vă convinge că succesul grupului nostru de jazz a fost real nu doar în acel spaţiu iniţial. Marţi seara, înaintea celui de-al doilea concert de jazz, fiind liberi şi aflînd dintr-o broşură locală despre existenţa Beijing CD Live Jazz Club ne-am dus, Haricleea, Sorin şi cu mine, să vedem despre ce este vorba acolo. Interiorul şi decorul ne-au lăsat perplecşi... Deşi nu le-am văzut încă, sînt convins că la fel arată şi cele din New York... Pe scurt. Am nimerit într-o seară în care Clubul era aproape gol pentru că nu se programase nici un recital live. Se vizionau doar cîteva DVD-uri cu Montreux Jazz Festival. La un moment dat, impulsionat de ce vedea/ auzea pe ecran, Sorin s-a aşezat la pian şi a început să improvizeze, apoi l-a rugat pe un tehnician-barman să deschidă amplificarea şi a invitat-o la microfon pe Haricleea. A fost suficient să cînte o singură piesă pentru a-i cuceri pe cei cîţiva prezenţi, inclusiv din partea clubului, care ne-au spus că le-ar face mare plăcere să venim şi vineri, cînd era programată o formaţie locală şi exista premisa unui jam-session cu interpreţii respectivi şi ai noştri. Cum seara de vineri devenise disponibilă pentru noi, evident că am revenit. Dar unul dintre cei puţini prezenţi acolo, se pare un adevărat fan de jazz, a dorit să ne cunoască (se numeşte Yeung So - director executiv la Trust China Capital Ltd.) şi să vină la unul dintre concertele de la Sòng. A venit chiar în seara următoare împreună cu soţia, fiul de cîteva luni şi sora...


Epilog provizoriu

Desigur că, fiind în China, nu puteam rata vizitarea Marelui Zid, Palatul Soarelui şi Oraşul Interzis (eu chiar de două ori, în semn de omagiu pentru Bertolucci şi al său film Ultimul împărat, care mă impresionează de cîte ori îl văd la fel de mult ca prima oară), dar şi Discoteca Absent, localul cubanez Guantanamera şi restaurantul Cigar Jazz Wine, unde cîntă Micky Murphy & The Posh Band şi unde, într-o seară, după concertul nostru, au cîntat o piesă şi Haricleea & Sorin Terinte Trio. Mai multe despre membrii grupului Haricleea & Sorin Terente Trio puteţi afla aici.



 Toate articolele despre Articole diverse


0 comentarii

Spacer Spacer