Studii: Universitatea de Arte Târgu Mureş, Facultatea de arte în limba română, Artele Spectacolului Actorie, promoţia 2016-2019, clasa: Conf. Univ. Dr. Nicolae Cristache
Participă la Gala HOP 2019, la secţiunea Grup, cu Shakespeare Mechanics, alături de Radu Anastas, Carmen Paşcu, Maria Pogângeanu, Theodora Popovici, Paul Preduşel, Marian Vultur.
Răzvan Rocaş: Dacă ar trebui să te defineşti într-un singur paragraf, care ar fi acela?
Radu Tudoraş: "Ca să ai toate motivele de creaţie, trebuie ca însăşi viaţa ta să fie plină de conţinut." (Henrik Ibsen)
R.R.: Care a fost momentul în care ţi-ai dat seama că actoria este drumul tău?
R.T.: Fac actorie de când aveam 5 ani, am crescut în lumea teatrului şi dorinţa de a face actorie era încă de pe atunci. Să fiu actor a fost visul meu de când eram copil şi când am terminat liceul ştiam că altceva nu îmi poate umple sufletul precum actoria.
R.R.: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit cu privire la actorie?
R.T.: "Simplitatea sporeşte gloria". Acesta e primul lucru învăţat de la profesorul meu de actorie şi consider că este cel mai bun sfat pe care puteam să îl primesc în momentul acela pentru că mi-a oferit un scop în anii din facultate.
R.R.: Cât de grea este viaţa unui actor în condiţiile actuale din ţară?
R.T.: Consider că viaţa este în funcţie de cum îţi doreşti tu să fie. Problemele care apar în drumul pe care îl parcurgi dispar când eşti pe scenă. Nu este o viaţă uşoară. Sunt mulţi factori exteriori care o fac grea, însă aceste lucruri dispar când cortina este ridicată şi se realizează schimbul de energie dintre tine şi spectatori.
R.R.: Care consideri că sunt calităţile necesare pentru această vocaţie? Ce ai şi ce nu ai din ele?
R.T.: Calităţile necesare în arta actorului sunt: puterea de imaginaţie a actorului, adevărul scenic, carisma pe care o are actorul, iubirea şi respectul pentru această meserie. Consider că am aceste calităţi, dar trebuie sa le perfecţionez pentru a putea să mă folosesc de ele în fiecare act de creaţie.
R.R.: Cum se raportează lumea la tine în momentul în care le spui că eşti actor?
R.T.: Am observat încă din primul an de facultate că oamenii cărora le spun că sunt actor reacţionează mereu pozitiv. De obicei, după ce spun că sunt actor, urmează foarte multe întrebări şi mereu oamenii spun: "Înseamnă că ştii să minţi foarte bine dacă eşti actor". De fiecare dată mă amuz când aud aceste cuvinte. Am fost de multe ori surprins de reacţiile oamenilor pentru că dintr-o dată discuţia prinde altă dinamică.
R.R.: Care este cel mai semnificativ lucru pe care l-ai învăţat în şcoala de teatru?
R.T.: Şcoala mi-a oferit o bază pe care urmează să construiesc tot restul vieţii. Am înţeles că un actor studiază arta sa în fiecare zi şi îşi antrenează mintea şi corpul zilnic, lucru pe care nu îl luam aşa de mult în considerare până să ajung la şcoală.
R.R.: Care este artistul cu care ai vrea să împarţi scena în viitor? De ce?
R.T.: Mi-ar plăcea foarte mult să împart scena cu actorul Richard Balint. Fiind în Târgu Mureş, am avut ocazia să îl văd în diferite spectacole şi să îl cunosc şi în afara teatrului. Consider că este un actor de la care aş avea foarte multe de învăţat, nu doar ca actor, dar şi ca om. Din spectacolele pe care le-am văzut, pot spune că este un actor care m-a făcut să îmi doresc să muncesc mai mult şi să încerc să mă perfecţionez.
R.R.: Cât de bine te împaci cu teatrul-dans?
R.T.: Atracţia către teatrul-dans a apărut în ultimul an de studii, după ce am început să lucrez mai mult cu fizicul meu şi să încerc să ajung la o armonie între corpul meu şi psihicul meu. Teatrul-dans m-a ajutat să ajung la această armonie. Pot spune că mă înţeleg bine cu el, însă mai am să aflu multe lucruri.
R.R.: Dacă ar fi să faci o alegere, pentru ce mediu teatral ai opta: independent sau instituţionalizat? Care sunt avantajele, care sunt dezavantajele?
R.T.: Nu aş putea face o alegere, consider ca ambele medii au avantaje şi dezavantaje. Am o lecţie de învăţat de la fiecare dintre aceste medii şi toate aceste lecţii vor ajuta la formarea mea profesională.
R.R.: În cadrul producţiei unui spectacol, crezi într-o structură ierarhică sau într-una colaborativă?
R.T.: Consider că o structură ierarhică ar aduce numai probleme spectacolului. Se pot strica relaţiile între actori şi lucrul ăsta consider că şi-ar pune amprenta pe spectacol. Pe când un sistem colaborativ oferă o altă energie şi îi uneşte pe actori. Lucrurile exterioare nu trebuie să afecteze relaţionarea de pe scenă.
R.R.: Cine eşti în afara teatrului? Ce faci în timpul liber? Ce citeşti, ce asculţi, ce vezi, unde mergi, ce visezi?
R.T.: În afara teatrului sunt un băiat de 21 de ani căruia îi place să joace baschet, să citească poezii şi romane, care ascultă şi cântă jazz în orice moment în care liniştea pare să fie apăsătoare, care merge în natură şi se bucură de ea. Visez să ajung într-un teatru şi să fac ce mă face să fiu fericit.
R.R.: Care este relaţia ta cu publicul?
R.T.: Îmi place foarte mult să aud păreri după fiecare spectacol, atât despre mine cât şi despre spectacol. Publicului îi sunt mereu recunoscător şi mă bucur când un om împărtăşeşte cu mine trăirile pe care le-a avut în timpul spectacolului.
R.R.: Dacă ar fi să nominalizezi o persoană căreia să îi mulţumeşti pentru parcursul tău de până acum, cine ar fi?
R.T.: Profesorul meu Nicolae Cristache.
R.R.: Care crezi că ar trebui să fie, ca actor, rolul tău în societate?
R.T.: Rolul oricărui actor este să călătorească împreună cu spectatorii în alte dimensiuni şi să scoată în evidenţă lucrurile care nu funcţionează sau funcţionează în societatea noastră. Actorul şi spectacolul sunt o oglindă a realităţii şi spectatorii se pot simţi inspiraţi de acest act de creaţie.
Aşadar, rolul actorului este de a transmite anumite idei şi sentimente oamenilor pentru ca aceştia să se poată regăsi în anumite cazuri sau de a se distanţa de problemele cotidiene şi de a se simţi bine.
R.R.: Dacă ai putea schimba un lucru la teatrul românesc, care ar fi acela?
R.T.: Felul în care spectatorii percep un act artistic.
R.R.: Cum ai vrea să fii peste 10 ani?
R.T.: Fericit cu evoluţia mea şi mândru de mine
R.R.: Cât de deschis eşti criticilor? Cum vezi relaţia dintre actor şi criticii de teatru?
R.T.: Critica este un aspect extrem de important în arta actorului. Sunt extrem de deschis la orice fel de critică. Consider că relaţia dintre actor şi critic trebuie să fie extrem de deschisă şi productivă pentru amândoi.
R.R.: Cum percepi noile generaţii de artişti? Vezi vreo diferenţă faţă de generaţiile pe care le vezi pe scenă?
R.T.: Făcând parte din generaţia nouă consider că avem extrem de multe de oferit şi că suntem dornici de afirmare. Diferenţe sunt foarte multe, dar cred că odată ce o să avem ocazia să jucăm mai mult şi să ajungem să cunoaştem câte cunosc actorii pe care îi vedem pe scenă, o să descoperim foarte multe similarităţi.
R.R.: Dragi spectatori, aş vrea să ştiţi că...
R.T.: O să ajungem să ne cunoaştem foarte bine şi că o să vă respect pe întreg parcursul carierei mele.