Studii: Academia Națională de Muzică "Gh. Dima" Cluj - Napoca, specializarea compoziție, clasa prof. Adrian Pop, promoția 2019 // Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Film, specializarea arta actorului, clasa prof. Filip Odangiu, Sinko Ferenc și Diana Aldea, promoția 2022.
Participă la Gala HOP 2022, la secțiunea Grup cu momentul Te iubesc, dar nu pe tine!, alături de colegii săi: Eduard Crucianu, Andrei Mărgineanu, Mihai-Andrei Pleșa, Sara Pongrac.
Alberto Păduraru: Cine ești ca om / artist?
Paul Tonca: Sunt un tânăr de 26 de ani, născut și educat în Arad, certificat cu un "pedigree clujean" de învățământ vocațional superior. Ca om sunt o persoană care caută, iar ca artist sunt un om care se rătăcește.
A.P.: Ce înseamnă pentru tine experiența HOP?
P.T.: Până în acest moment, experiența HOP a fost limitată la repetițiile cu colegii și preselecția de la București. Faptul că eu și colegii mei am reușit să fabricăm de la zero un moment de musical (text, muzică, coregrafie) nu e puțin lucru și acest fapt s-a dovedit în urma preselecției de la București. Preselecția, ca orice casting, a însemnat o situație limită pentru noi. Ai o singură șansă. Am trecut mai departe, cred în one take wonders.
A.P.: Dacă viața ta ar fi un musical s-ar numi...
P.T.: Six rugs + rock'n'roll.
A.P.: Iar rolul tău ar fi jucat de...? (nu ai voie să fii chiar tu.)
P.T.: Momentan nu m-am hotărât, aș vrea oricum să fiu prezent la casting, m-aș distra.
A.P.: Dacă ar fi să-mi faci un playlist pentru cum te simți în momentul ăsta, primele trei piese ar fi...
P.T.: Alanis Morissette - All I Really Want, Talking Heads - Once In A Lifetime, Blur - Coffee & TV
A.P.: Ce îți comanzi cel mai des în pauzele de la repetiții?
P.T.: Depinde cu ce dispoziție mă lasă repetiția. Uneori, prefer să mă retrag și să stau singur. Beau tutun ca Moromete.
A.P.: Există pauze de la repetiții? Dar de la teatru per se?
P.T.: Evident că există, și e foarte bine să existe. Consider că pauzele în cadrul repetițiilor facilitează relaxarea și potențează concentrarea pentru ceea ce urmează să faci. Cât despre teatru, în momentul în care mă confrunt cu un calendar gol, fără repetiții sau spectacole, folosesc timpul respectiv pentru a-mi completa neajunsurile personale: ascult muzică, citesc, ies cu prietenii, niște Playstation și alte asemenea vicii.
A.P.: Când ai zis ultima oară HOP (interjecție), în afară de contextul galei / premiilor? Poate fi și interjecția compusă HOP și-așa...
P.T.: Sincer să fiu, nu știu. Natural îmi vine să folosesc alte interjecții regionale precum "ioi" sau "na".
A.P.: Lucru individual sau lucru în echipă?
P.T.: Ambele. Fiind muzician la bază, am studiat pianul iar mai apoi am aprofundat studiile muzicale în zona compoziției. Atât studiul pianului cât și compoziția sunt activități, de regulă, solitare. Sunt propriul meu șef și adesea am nevoie de resurse interioare mari pentru mobilizare în vederea unui deadline. Asta ar fi o provocare a lucrului individual pentru mine. Munca în echipă vine cu un alt set de provocări, fiecare membru din echipă este un element care poate contamina pozitiv sau negativ starea generală a lucrului, deci nici acolo nu scapi de lucrul individual...
A.P.: Dacă nu ai fi actor/actriță ai fi...
P.T.: Aș contribui la procentul celor plecați în străinătate, mi-aș găsi ceva de lucru în Londra și mi-aș bea cafeaua săptămânal pe lângă Abbey Road sau Primrose Hill.
A.P.: Prima amintire cu teatrul?
P.T.: Probabil că o datorez mamei mele, care s-a îngrijit de educația mea și m-a dus la spectacole de teatru de mic copil. Prima amintire teatrală cred că este un spectacol al Trupei de Marionete din Arad, unde eram fascinat și în același timp speriat de oamenii îmbrăcați în negru care manipulau păpușile.
A.P.: Un spectacol de teatru despre care poți spune că ți-a schimbat viața este...? (Și în ce fel.)
P.T.: Nu cred că a existat un spectacol care să-mi fi schimbat viața la modul conștient și radical. Cu toate astea, am avut șansa de a fi spectatorul unor producții ce și-au lăsat o amprentă asupra mea, atât din punct de vedere profesional cât și personal. Dintre acestea aș aminti Casa Bernardei Alba în regia lui Mihai Măniuțiu (Teatrul Clasic "Ioan Slavici" Arad) și Perplex, regia Theodor Cristian Popescu (Teatrul Clasic "Ioan Slavici" Arad).
A.P.: Un moment în care te-ai gândit cel mai serios să renunți la teatru?
P.T.: A existat. L-am depășit. Momentan.
A.P.: Dacă nu e un joc atunci e...
P.T.: Degeaba.
A.P.: Dacă nu e o competiție atunci e...
P.T.: Hazard.
A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de acum 5 ani?
P.T.: Aș cita din The Big Lebowski și aș zice Take it easy, man.
A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de peste 5 ani?
P.T.: Dacă tot ai ajuns până aici, mergi mai departe.
A.P.: Actor total sau show total? Ce înseamnă show pentru tine? Ce înseamnă actor pentru tine?
P.T.: Termenii actor / show total îmi dau senzația unei broșuri la all-inclusive. Prefer un actor responsabil / dedicat și un show care să mă țină pe scaun.
A.P.: Ceva ce crezi/simți că ai inventat chiar tu este...
P.T.: Printre altele, muzica din momentul de musical Te iubesc, dar nu pe tine!. Gala HOP, 25 august, Alba Iulia.