De vorbă cu... (XIII) - Mihai-Andrei Pleșa - Gala HOP, 2023

Mihai-Andrei Pleșa, vârsta: 23 ani, născut în Alba-Iulia, rezidență actuală: Cluj-Napoca

Studii: Facultatea de Teatru și Film UBB Cluj-Napoca, Actorie și artele spectacolului, clasa Filip Odangiu, promoția 2022 // Facultatea de Teatru și Film, master Artă Teatrală, an I.

Participă la Gala HOP 2023, la secțiunea Grup cu momentul untitled., alături de colegii săi: Eduard Crucianu, Radu Fărcane, Tudor Manea, Andrei Mărgineanu, Sara Pongrac și Denisa Vraja.

Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Mihai-Andrei Pleșa: Tot timpul mi-a fost greu să răspund la întrebarea asta. Chiar nu știu. Cumva am impresia că pentru orice trăsătură de caracter pe care mi-aș asuma-o, aș putea enumera cel puțin două-trei momente din trecut, care să o invalideze. Legat de ceilalți - e greu să îmi dau seama pentru că opiniile variază de la mama, care probabil (sper) consideră că sunt un om minunat și până la vecina de sub mine care acum câteva luni, mă acuza că am bătut pe cineva la mine în apartament, într-o seară, când eu stăteam cu niște prieteni și se poate să fi fost și niște muzică (da, ușor cam tare, I'll give her that, dar totuși...).

O.B.: Care a fost momentul în care ai realizat că îți dorești o carieră în actorie?
M.A.P.: Nu a existat un moment anume. În liceu spuneam că dau la actorie pentru că aveam impresia că sună mișto. Aveam o oarecare impresie că poate chiar mi-aș dori să fac această meserie, dar parcă nu îmi venea să cred că din tot ce era disponibil, eu aleg fix asta. Chiar și la admitere, am mers cu un vag sentiment de hai, că mă pică ăștia și mă lămuresc eu și cu actoria. And now I'm here =)).

O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
M.A.P.: Probabil, m-a făcut mai dezinvolt decât aș fi fost în mod normal.

O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
M.A.P.: Încerc (și câteodată și reușesc) să mă adaptez în funcție de proiect și de echipa cu care lucrez. Cel mai bine mă simt atunci când primesc feedback din exterior și pot să reiau de mai multe ori sau dacă se dă o temă, timp de pregătire și apoi se prezintă. Totuși e mai fun pentru mine ca actor, să caut să mă adaptez la echipă și la regizor.

O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
M.A.P.: Pentru mine au fost importante momentele de genul: cărăm dulap și canapea de la etajul 8 pentru că avem nevoie de ele pentru spectacol sau mers cu mașina întins peste plăci de OSB, ca acestea să nu cadă pe drum, mașină care are și portbagajul deschis pentru că plăcile sunt prea lungi (instagram.com/reel). Cred că momente de acest fel sunt necesare în timpul repetițiilor pentru că întăresc relația de încredere între membrii echipei. Poate e o prostie, dar parcă altcumva m-am înțeles cu colegii după ce am cărat un dulap împreună =)).
La fel de important mi s-a părut, în cadrul fiecărui spectacol la care am lucrat, primul șnur reușit, când începi să spui: ia uite, parcă, parcă... Am lucrat la un spectacol pentru copii iarna asta și din cauza programului destul de încărcat al fiecăruia, în primele două săptămâni din perioada de producție, am reușit să ne întâlnim la repetiții în formula completă de vreo 2-3 ori. Abia după primul șnur, cu câteva zile înainte de premieră, am simțit că înțeleg ce se întâmplă de fapt, în spectacol și care e povestea.

O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
M.A.P.: Încerc să iau lucrurile pas cu pas. Am un fel de perioadă de acomodare la colegi de 2-3 zile. În rest, go with the flow, I guess.

O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
M.A.P.: Păi, în vasta mea carieră de 3 ani de facultate și unul de master, mult timp înseamnă vreo câteva luni, deci am să aleg rolul din gen.snowflake (regia: Mihai Gilgan) pe care l-am făcut în martie 2023 la Craiova. Clar e loc de mai bine, dar până acum, cred că e rolul de care sunt cel mai mulțumit.

O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
M.A.P.: N-am prea avut de ales până acum și asta cred că m-a învățat să mă adaptez. Nu știu ce ar putea să mă facă să refuz un proiect, în afară de lipsa timpului. Cred că în fiecare echipă se poate ajunge la un limbaj comun, cu unele durează mai mult.

O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
M.A.P.: De obicei, până și gurile mai indulgente spun tot asta. Cred că da, se poate și muri de foame, ca în orice alt domeniu, dar mă gândesc că e și un domeniu în dezvoltare. Sper ca treptat, lucrurile să se mai stabilizeze în mediul privat și să existe mai multe oportunități.

O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
M.A.P.: Nu vreau să mă gândesc, pentru că încă mai am timp să mă răzgândesc. Nu am vrut să rimeze.

O.B.: Cât de importante sunt premiile pentru un actor aflat la început de drum (și cât de importante ar trebui să fie)?
M.A.P.: Cu siguranța premiile pot aduce foarte multe avantaje în cariera de actor, dar nu cred că e obligatoriu să câștigi un premiu pentru a fi validat. În schimb, ceea ce cred că e benefic pentru mediul teatral, este competiția în sine. Cel puțin din punctul meu de vedere, cred că e important să existe, din când în când, posibilitatea să prezinți alături de colegi actori, momente sau spectacole care să fie evaluate de alți oameni din domeniu (sau nu). Nu am ca scop să câștig o grămadă de premii, but it's fun from time to time.

O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
M.A.P.: Patrick Suskind - Parfumul - modul în care e scrisă mi se pare cumva, diferit de tot ce mai citisem până atunci, imaginile olfactive erau foarte puternice, ușor creepy, foarte mișto.
Post Malone - Over Now - o știu de la o fată cu care vorbeam în liceu.


The Platform, regia Galder Gaztelu-Urrutia - foarte interesantă premisa filmului, pot spune că m-a marcat pentru că este un film destul de dur.

Nu pot spune că m-au marcat pe viață, dar au avut un anumit impact asupra mea după ce le-am citit / ascultat / văzut.

O.B.: Dacă ai pleca pe o insulă și ai avea loc doar de cinci obiecte în valiză, care ar fi acelea și de ce?
M.A.P.: Cu siguranța, dacă nu mă mai întorc, mi-aș lua pisica. Dacă ar mai încăpea ceva pe lângă, aș lua și un colac gonflabil (îl umflu eu cumva pe-acolo), un mp3 cu baterii sau ceva de genul că uneori, mai merge și niște muzică la plajă, probabil o sticlă de ceva - în caz că mă răpesc băștinașii să vadă că sunt hakuna matata și mi-aș lua chitara, dar nu prea mai are loc de mâță, așa că probabil, ukulele sau muzicuță? =))

O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2023? Ce așteptări ai de la această competiție?
M.A.P.: Am participat anul trecut, în 2022, tot la secțiunea Grup și a fost mișto, chiar dacă credeam că nu ni se prea potrivește tema. Mi se pare o ocazie bună să mă întâlnesc cu foștii mei colegi de facultate și să mai lucrăm la ceva. De asemenea, e oportunitate de a face cunoștință cu alte persoane din domeniu. E clar un eveniment la care aș vrea să merg în fiecare an, cât timp pot concura.

O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2023 (Prezența actorului - relația dintre actor și mijloacele tehnice, căutând echilibrul dintre specificul teatrului și tehnologie) pentru tine și pentru tinerii de azi?
M.A.P.: Cu siguranță este actuală. Majoritatea spectacolelor de teatru pe care le-am văzut în ultimii ani au elemente tehnice integrate. Cred că tehnologia oferă foarte multe posibilități și mijloace de expresie, fie că e vorba de video mapping și proiecții, muzică live, AI etc. și cred că ele pot fi mai de interes pentru publicul mai tânăr, care cel puțin din ce am văzut eu, vine mai rar la teatru.

O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.