Studii: Universitatea Națională de Artă Teatrală și cinematografică "I.L. Caragiale" București, artele- spectacolului- actorie, clasa Puiu Șerban, promoție 2024 (licență) // în prezent student la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" București, specializarea Actorie de teatru (master)
Participă la Gala HOP 2025, la secțiunea Grup cu momentul Insula Dreptății, alături de colegii săi: Rania Zane, Teodora Tudose, Raoul Ipate.
Oana Balaci: Cum te-ai descrie ca artist? Dar ca om?
Costinel Antone: Ca artist sunt la început de drum și încerc să mă dezvolt cu fiecare oportunitate artistică pe care o întâmpin. Consider că nimic nu este întâmplător, fiecare experiență își are locul atunci când trebuie, având ca rost dezvoltarea și maturizarea mea artistică, dar și emoțională. Îmi plac provocările, sunt muncitor și-mi place ca personajul pe care-l scot la rampă să nu fie nepregătit. Ca om? Sunt un om mai timid (până mă acomodez cu oamenii). Dar, lăsând asta la o parte, îmi place să râd mult, având mereu cu mine următorul citat: "O zi în care nu ai râs este o zi pierdută", probabil de aceea pentru mine, în primul rând ca om, comedia a fost, este și va fi mereu o dorință, o speranță și un moment, scurt, dar care te ajută să treci peste unele dificultăți și nu numai.
O.B.: Cum ți-ai dat seama că vrei să urmezi actoria?
C.A: A fost o întâmplare. Un mic rezumat: am făcut dans sportiv de performanță 9 ani, începând antrenamentele într-un oraș de lângă com. Peretu. Antrenorii, fiind din București, au vrut ca studiile liceale să le facem acolo, pentru a avea mai mult timp pentru repetițiile de dans. Antrenorii de dans doreau ca eu să studiez balet la "Floria Capsali", dar aici nu m-au primit din cauza platfusului, ceea ce, ulterior, m-a bucurat. Lângă acest liceu aflându-se Colegiul "Dinu Lipatti", antrenoarea a recomandat să încerc și aici. Astfel, ajuns acolo chiar după închiderea sesiunii de admitere, cu 2 ore mai târziu, secretara m-a înscris urmând ca în acea zi să-mi pun tot repertoriul la punct, având în vedere că ziua următoare era chiar prima zi de admitere. Mi-am pregătit repertoriul în acea zi, am dat admiterea și am intrat.
În clasa a X-a am simțit că este timpul pentru o decizie. Nu puteam să mă împart în mod eficient între repetițiile de dans și cele de actorie. Astfel, acel moment a determinat alegerea drumului meu, și anume actoria.
O.B.: Dacă nu ai fi actor, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
C.A: Nu m-am gândit niciodată serios la acest lucru. Îmi plac lucruri care sunt tot din domeniul artistic, cum ar fi modellingul. Îmi place să-mi aleg ținutele în funcție de locul în care merg, de starea în care mă aflu sau de felul în care vreau să-mi influențez ziua, ținând cont de cromatică, textură, asortare sau nu.
O.B.: Ce speri să găsești mereu atunci când lucrezi la un spectacol / film?
C.A: Oameni faini. Este o meserie ce ține de grup (actori, regizori, tehnic și mulți alții) și dacă grupul este unul închegat, lucrurile vor ieși mult mai bine. Fiecare om are o poveste, fiecare întâlnire îți aduce prilejul descoperirii și asta mi se pare un lucru important în această meserie. Încontinuu te dezvolți atât ca om, cât și ca actor prin fiecare proiect de care ai parte, iar acest lucru mi se pare fascinant.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
C.A: Este un proces diferit de la un rol la altul pentru că depinde și de regizori și de colectiv. În general încerc să înțeleg personajul, să-mi imaginez cum arată, îl asemăn cu cineva? Îl asemăn cu mine? Îmi pun întrebări și caut răspunsuri. Ne oferim timp de cunoaștere și înțelegere și încercăm să ne împrietenim cât mai bine. Sunt un actor căruia nu-i prea place improvizația (foarte mult), dar care încearcă cu fiecare repetiție să se apropie tot mai mult de personaj ascultând indicațiile regizorului și care trebuie să știe pe ce replică se ridică, se așază (urmăresc să fiu precis și exact, mai ales atunci când am un rol într-un spectacol de comedie).
O.B.: Ce apreciezi la teatru și ce apreciezi la film?
C.A: La teatru apreciez foarte mult procesul pentru că este unul lung ce-ți oferă timp pentru încercare, descoperire și ulterior o definire a ceea ce a însemnat fiecare repetiție pentru personaj. Apoi, tot ca parte din proces este momentul când vin spectatorii în sală și de la o reprezentație la alta este un schimb de energii diferite care țin spectacolul viu și după foarte mulți ani. La film apreciez naturalețea cu care se joacă și faptul că energia trebuie foarte bine dozată. La teatru, deși trebuie să ai energie foarte multă pentru o durată de 1h30min, 2h, 3h încontinuu, la film trebuie păstrată pentru toată ziua de filmare ca atunci când ești la cadru să dai tot ce ai mai bun. Sunt stiluri diferite care îmi plac foarte mult.
O.B.: Este vreun rol pe care ai visat mereu să îl joci? Dacă da, care?
C.A: Sincer? Nu. Sunt foarte multe roluri care îmi plac, dar aștept să văd ce-mi este predestinat și ce este potrivit pentru mine. Mereu m-am lăsat condus de ceea am primit de la viață, mai mult sau mai puțin:)
O.B.: Care personalități din domeniu te inspiră cel mai mult?
C.A: Având șansa să joc în diverse proiecte încă din anul I, multe personalități cu care am lucrat m-au fascinat. Am "furat" meserie de la fiecare în parte transformând-o ulterior așa cum am crezut eu că este mai benefic pentru actul meu artistic. Le mulțumesc pentru grija, înțelegerea și ajutorul pe care mi le-au purtat știind că sunt la început de drum.
O.B.: Unde e linia ta personală de echilibru între stabilitate financiară și libertate creativă?
C.A.: Este o întrebare complicată. Cred că undeva la mijloc. Consider că fiecare dintre noi ne gândim la această întrebare încă din facultate. Amândouă sunt importante și până în prezent mi-am făcut meseria cât mai bine, iar banii erau sau nu erau atât de importanți, dar atâta timp cât proiectul îmi plăcea și știam că mă dezvoltă, nu mă interesa atât de mult. Însă, eu sunt de părere că libertatea creativă și stabilitatea financiară se contopesc dintr-un anumit punct al vieții, mai ales în vremurile în care trăim astăzi.
O.B.: Cât de relevante consideri că sunt premiile și recunoașterile oficiale în acest domeniu?
C.A: Nu știu cât de relevante sunt, dar ca actor cred că ai nevoie de aceste feedback-uri pentru a căpăta o încredere mai mare. Însă este o meserie subiectivă și un astfel de premiu nu ar trebui să fie scopul unui actor. Pe mine mă interesează să mă dezvolt și fiecare personaj căruia îi dau viață să nască ceva în oamenii care se uită la mine.
O.B.: Alege un film, un spectacol și o melodie care te-au marcat în ultimul an și descrie-le pe fiecare într-o propoziție.
C.A: The Notebook - Iubirea ar putea fi soluția!?
Noaptea lui Helver - Când crezi că totu-i minunat se sfârșește dintr-odată.
Rihanna - Please don't stop the music - Muzică, dans și voie bună.
O.B.: Ce înseamnă pentru tine Gala HOP?
C.A: Pentru mine Gala Hop este locul potrivit pentru a descoperi idei și tehnici noi, de a crea conexiuni și de a lucra alături de alți colegi talentați. Sunt entuziasmat de ceea ce urmează să se întâmple în cadrul acestei tabere și sunt sigur că informațiile obținute îmi vor aduce plus valoare actului meu artistic.
O.B.: Ce părere ai despre tema de anul acesta, "povești vechi, atitudini noi"?
C.A: Mi se pare o temă grea, dar provocatoare. Este o temă care mi-a plăcut foarte mult atunci când am început lucrul împreună cu colegii mei (Rania Zane, Teodora Tudose, Raoul Ipate) deoarece am realizat, din nou, că problemele sunt relevante și astăzi. Într-adevăr, textul fiind într-un anume fel scris, a fost important să-l facem să fie al nostru.
O.B.: Cum ai ales momentul tău de la Gala HOP 2025?
C.A: S-a născut natural din discuțiile alături de colegii mei (Rania Zane, Teodora Tudose, Raoul Ipate) și ca urmare a propunerilor noastre. Fiecare dintre noi am venit cu idei, iar cele mai bune au fost selectate și într-un final am ajuns la Insula dreptății. Am vrut să fie ceva actual și ne-am tot gândit în ce context să punem, astfel încât să nu micșorăm problemele pe care eroii tragici le au și să fie în prim-plan iubirea, trădarea, dreptatea, aspecte care există de atunci și până în prezent. Mulți eroi tragici își făceau dreptate singuri sau se rugau la Zei pentru asta, iar astăzi, din păcate, încă există mulți oameni care-și fac singuri dreptate. În ceea ce constă lucrul nostru pentru momentul prezentat la preselecție, am avut bucuria de a lucra cu trei colegi de facultate și cei mai buni prieteni în prezent. Am știut să ne împărțim bine sarcinile și ne-am ajutat și îndrumat foarte bine pe parcursul repetițiilor. Am încercat să ne "folosim" de atuurile fiecăruia și să reușim ca toți patru să ne punem în evidență în momentul pregătit pentru preselecție.
O.B.: Dacă ar fi să scrii mâine o piesă de teatru, ce subiect ai aborda?
C.A: Dacă ar fi să scriu o piesă de teatru aș aborda un subiect simplu, dar cu impact asupra publicului și nu în ultimul rând, cu umor. M-am mai gândit la diverse idei de spectacole, însă nu am încă experiența necesară pentru a scrie o piesă de teatru, dar mi-ar plăcea să colaborez cu cineva care ar putea descifra ideile mele în această direcție.:)
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.