Citiți primele trei epistole ale lui Cristian Mungiu pentru LiterNet aici, aici și aici.
*
Programul s-a aglomerat rău de tot odată cu proiecția R.M.N. și obligațiile de presă care urmează, așa că trimit niște fotografii comentate până apuc să am iarăși un moment de calm.
Din fericire, proiecția a mers bine. Înainte să ne urcăm în convoiul oficial la hotel, Pascal, coproducătorul francez și-a amintit că de anul trecut Thierry Frémaux, delegatul general și maestrul de ceremonii scoate câteodată un microfon din buzunar și ți-l dă să zici ceva. Treaba asta mi-a cam dat de gândit în timpul filmului, dar cumva m-am adunat - să zic ceva cu cap și coadă. Am profitat că Tilda Swindon era așezată în fața mea și am cotit-o pe engleză după introducere. (Aseară m-am văzut cu ea și cu Lynn Ramsey la un eveniment unde m-a chemat Maria Drăguș și am povestit despre film. M-a invitat în highlands-urile scoțiene, iar eu în frumosul nostru mic Paris. Mai vorbim, mai vedem.)
Seara a fost să zicem petrecerea noastră. În trei ore cât am stat n-am reușit să trec de intrare pentru că toată lumea avea ceva de zis, dar asta de fapt era o veste bună. De a doua zi au început să ne oprească pe croazetă unii și alții să ne spună ce-au înțeles (și n-am înțeles încă) din film - și am luat și asta ca pe o veste bună.
Așadar iată fotografiile:
Cele trei zâne de la protocol care ne-au așteptat la aeroport (detalii în epistola III aici).
Artista care îmi supraveghea somnul lin în camera de la Marriot...
... și colegii ei de perete. (detalii în epistola III aici)
Colegii s-au mobilizat de îndată și până să ajung să mă îmbrac am avut un brâu nou (detalii în epistola 2 aici)
La Palme d'Or nu știu, dar la Palme Dog cred că avem ceva șanse. Cei patru câini dresați din film sunt trecuți și pe generic.
O fotografie cu Macrina de la agenția care ne-a făcut photo-callul costa 375 de lire, așa că am zis să îi fac eu una de 350.
Îmi pare rău, dar am mâncat alunele din minibar. Am anunțat producția. (detalii în epistola II aici)
Judith State și Macrina Bârlădeanu pe hol la Mariott, în drum spre premieră.
Filmul ca filmul, dar ședințele foto le-au plăcut artiștilor din film. După o iarnă în galoși și în noroi, e de înțeles.
Între timp la Sala Palatului din București... (avanpremieră pe 2 iunie 2022)
Pe covor, înainte de proiecție, delegația R.M.N.
Și eu la fel.
Am zis pa la Marriot, că a bătut miezul nopții și Cenușăreasa a revenit la viața ei. M-am relocat la apartamentul echipei.
Cu Csilla cea adevărată (nu cea din film), colega noastră de echipă care a balansat componența etnică a grupului și ne-a citit ce scria pe garduri la filmare.
Măsuța mea de nuc din apartament, lăsată anul trecut, de care gazda s-a săturat așa de tare că ne-a și împachetat-o, numai s-o luăm odată.
Am rugat să se transmită asta juriului.
(va urma)