Epistole din Competiția Oficială (V) - Cannes, 2022

Citiți primele patru epistole ale lui Cristian Mungiu pentru LiterNet aici, aici, aici și aici.

E seara dinaintea premiilor și, ca de obicei, febra pronosticurilor a cuprins pe toată lumea. Presa americană vede filmul american (Crimes of the Future, regia: David Cronenberg) ca favorit, presa franceză are cu totul alte opinii, iar impresia generală este că anul ăsta e imposibil de dat orice pronostic. Pentru unii filmul lui Ruben Östlund (Triangle of Sadness) e formidabil, pentru alții e 'o vomă' (cu scuzele de rigoare dar se vomită mult în film) și așa mai departe. Singura informație de insider mai verosimilă pare să fie că juriul și-ar dori să înmulțească numărul de premii (de regulă 7, maxim 8, cu cel ex-aequo) chiar și peste această limită.

Primele premii în secțiunile paralele s-au dat deja, unii se bucură, alții nu, toată lumea insistă la unison că 'premiile nu contează' dar se țin lungi discursuri de mulțumire. Cert este însă că nimeni nu are cum ști nimic din ce va fi în palmaresul Competiției oficiale căci juriul nu ia nici o decizie înainte de mîine dimineață. Se adună pe la ora nouă într-o vilă superbă de pe înălțimile Cannesului cu un infinity pool în curte (în care, în 2013, cînd am fost eu în juriu, Nicole Kidman s-a aruncat cu grație odată ce încheiasem de stabilit palmaresul). Își lasă toți jurații telefoanele la intrare și dezbat în prezența delegatului general Thierry Fremaux și a președintelui Pierre Lescure. Juriul începe deliberarea de la Palme d'Or în jos și după o vreme, pe măsură ce se ajunge la concluzii, delegatul general începe să contacteze reprezentanții echipelor și să ii invite la ceremonia de premieră, fără să le zică exact pentru ce. Undeva după ora 14 sînt anunțați și cei care nu au cîștigat. Încep să foșnească iarăși rochiile, se încheie papioanele sau, după caz, se va vedea finala Ligii Campionilor. În ce ne privește, planul B în caz că nu vom avea ce să căutăm la ceremonie e să mergem să ne uităm la pești și scoici pe plajele pietroase ale minunatei insule Lerins din rada Cannesului (căci la ceremonie dacă n-ai cîștigat nimic cam e preferabil să nu te duci)

Însă pînă mîine mai este. Astă seară delegatul general ne-a convocat la 'cina realizatorilor". Deci iarăși smoking, papion, brîu, pantofi de lac și tot tacîmul. Vor fi toți regizorii din competiție care sînt în Cannes dar și alții aflați în trecere - iar acum două zile, la aniversarea de 75 de ani a festivalului, era toată floarea cea vestită: Del Toro și Mikkelsen (păziți de bodyguarzi pentru că fac filme în US - deși cineva zicea că pe Mikkelsen îl păzesc ca să nu mai ia încă 'another round'), dar și foștii noștri invitați la București: Noe, Suleiman, Hazanavicius sau Losznita. M-am nimerit la masă lîngă Pawel Pawlikowski, frații Karmitz și Ruben Östlund pe care l-am poftit și fizic la București (după ce în pandemie a ținut un master class pe Zoom). M-a poftit și el să predau în Suedia la Universitatea lui și m-a înștiințat că, din ce a auzit, filmele noastre sînt favorite. M-am făcut delicat că nu aud și mi-am văzut de floarea mea de dovleac umplută.

Cam atîta vreme am acum - însă sper ca de la cină să mai am răgaz să mai trimit niște fotografii din ultimele zile.