Andrei Șerban și Oedipul său, remarcabili și în FNT, 2024

Cea de-a XXXIV-a ediție a Festivalului Național de Teatru, desfășurată în perioada 18-27 octombrie 2024, a avut ca linie definitorie Dramaturgiile Posibilului, unde dramaturgia devine elementul decisiv al spectacolului.

Echipa de curatori (vorbim de ceva timp de "curatori", nu de "selecționeri"), Mihaela Michailov, Călin Ciobotari și Ionuț Sociu, a avut drept criterii în ansamblul direcțiilor curatoriale: capacitatea spectacolului de a structura o estetică atent definită, principiul reprezentativității, Festivalul Național ca observare și încurajare a potențialului creator în raport cu dramaturgii diverse, echipele de creație și vocea lor colectivă în valorizarea dramaturgiilor actuale, sau, deschiderea către interdisciplinaritate, luând ca partener și publicul care a fost numit "al patrulea curator".

Astfel festivalul a conținut pe lângă spectacole, ca și în edițiile precedente, spectacole și ateliere dedicate publicurilor tinere, ateliere desfășurate în grădinițe, școli, licee sau universități, un modul de spectacole-lectură, cu rol de a valoriza formule dramaturgice variate, cu texte din Germania, Portugalia și România, dar și spectacole invitate din alte țări.

În secțiunea principală, a montărilor din spațiul teatral românesc, au fost prezente teatre din diferite regiuni ale țării: Teatrele Naționale din Cluj-Napoca, Craiova, Sibiu, Timișoara, Târgu-Mureș, Iași, Teatrul Național din București, dar și teatre din Constanța, Brăila (despre spectacolul brăilean Falsa servitoare puteți citi în articolul Marivaudage cu inimi și bani - Falsa servitoare), Oradea, Sfântu Gheorghe, Piatra Neamț, Teatrul Maghiar de Stat Cluj, Teatrul Maghiar de Stat Timișoara, instituțiile bucureștene fiind reprezentate și de Teatrul Nottara, Teatrul Mic, Teatrul Excelsior, Teatrul Metropolis, Teatrul Evreiesc.

Spectacolele, reprezentative în repertoriul acestor instituții, au putut fi vizionate și în cadrul altor evenimente festivaliere din 2024, unde au fost nominalizate sau chiar au obținut prestigioase premii, la diferite secțiuni, inclusiv la Gala Premiilor UNITER, cum este spectacolul Antologia dispariției, despre care am scris în articolul Amintirea, șansa de a păstra ceea ce dispare.

Evenimentul aniversar Silviu Purcărete - 50 de ani de creație, dedicat unuia dintre cei mai importanți regizori români, eveniment gândit de UNITER și FNT prin prezentarea celor mai recente premiere care îi poartă semnătura: O tragedie veninoasă, după Women Beware Women de Thomas Middleton - de la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" Iași, despre care puteți citi în articolul Labirintul capcanelor înveninate - O tragedie veninoasă, și Lexiconul amar de Sebastian-Vlad Popa și Laur Cavachi, după Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte - producție a Teatrului Odeon, București -, fiind completat cu o remarcabilă expoziție de fotografii, inițiată de Adriana Moca și de lansări ale albumelor - Silviu Purcărete. Infinite metamorfoze de Mihaela Marin și TNC - Purcărete&Boroghină. Pelerini în marele teatru al lumii de Ludmila Patlanjoglu. Cel de-al doilea eveniment aniversar a fost dedicat unei personalități din lumea dansului, lui Miriam Răducanu, la împlinirea a 100 de ani de viață.

Unul dintre modulele care a completat sugestiv oferta de spectacole, adâncind conceptul Dramaturgiile Posibilului, FNT educațional, a fost dimensionat prin creații reprezentative ale Teatrului "Ion Creangă", București, Teatrului Dramatic "Fani Tardini", Galați, Teatrului Luceafărul, Iași, Teatrului de Animație "Țăndărică" sau Opera Comică pentru Copii, ș.a.. Evenimentele conexe reprezentate de expoziții, Dezbaterile FNT, sau Maratonul lansărilor de carte, care a cuprins nu mai puțin de 58 de titluri, au oferit dinamice interacțiuni între cei prezenți.

Revenind la spectacolele din secțiunea principală a FNT-ului, una dintre remarcabilele montări, realizate în ultimul timp pe scenele românești, este Oedip de Robert Icke, în regia lui Andrei Șerban, de la Teatrul Bulandra din București, spectacol ce a avut premiera în luna decembrie 2023, dar care continuă să se joace cu sala plină. Dincolo de interesul publicului larg, pentru acest spectacol, criticii, ca spectatori avizați, au reflectat în articolele lor calitatea montării, Oedip fiind totodată nominalizat la Premiile UNITER 2024 la categoria Cel mai bun spectacol, iar Cerasela Iosifescu obținând Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță în rol principal.

Interesul regizorului Andrei Șerban pentru dramaturgul-regizor Robert Icke, după cum mărturisește într-un articol publicat pe LiterNet (aici), s-a conturat cu ani în urmă, astfel încât, descoperindu-i valențele textelor, îi montează pe scenele din România Oedip, prima dată la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, și piesa Doctorul la Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely" din Timișoara. "Mi-a spus că scriind, a încercat să se pună pe sine în locul primului spectator care a vizionat acum 2.000 de ani Oedip. Cu alte cuvinte, intenția a fost să descopere în Oedip o piesă cu totul nouă. Adaptând, era hotărât să șteargă praful gros acumulat de sutele de ani de tradiție a spectacolului [...]. Azi cunoaștem cu toții povestea lui Oedip. Totuși Icke vrea să ne convingă că n-o cunoaștem. Declară: «ca să adaptezi cu succes o piesă clasică, trebuie să uiți că e clasică, în schimb ești nevoit să te întrebi de ce a devenit ea clasică. Trebuie să uiți orice reverență și respect: fiecare spectacol e o adaptare»", notează regizorul Andrei Șerban. Despre lucrul la Oedip și excelenta lui adaptare, Andrei Șerban apreciază că după Trilogie, este de departe cel mai important spectacol al său în materie de tragedie antică.


Oedip-ul lui Icke este o redimensionare în cheie modernă a mitului antic. O transcriere în actualitate a traumelor antice, a vinilor, un text excelent, care îi propune spectatorului contemporan să descifreze, să reflecteze, printr-un foraj de adâncime, asupra temelor - "Care este soarta noastră? Suntem doar actorii dintr-un scenariu care a fost deja scris? De către părinții noștri? De către zei? De către propriile noastre trupuri?"

Personajele păstrează în piesa lui Robert Icke numele din textul original al lui Sofocle - Oedip, Iocasta, Creon, Merope, Tiresias, Corin, Antigona, Eteocle, Polinike, dar au profilul omului contemporan, concept ilustrat sugestiv în montarea lui Andrei Șerban și de spațiul scenic. Astfel, încă de la intrarea spectatorilor în sală, biroul de campanie electorală este străjuit de un amfiteatru antic, proiectat pe fundal. Construcția viziunii regizorale este structurată pe această ideee, ilustrativă fiind linia pe care Andrei Șerban i-a conturat-o personajului Tiresias. Orbul Tiresias, vestitul prezicător Theban, impecabil interpretat de actrița Ana Ioana Macaria, pare a traversa veacurile. De la tiradele, incantațiile rostite în greaca veche, precum în tragediile antice, cu care începe reprezentația, Tiresias și cumplitele sale preziceri sunt prezente amenințător pe tot parcursul acțiunii. "Ce e scris se va întâmpla", pare să anunțe prezența sa obsesivă, în diferitele puncte de joc sau la schimbarea dintre scene. Tiresias devine astfel un reper al destinului implacabil, un liant al timpului, trecut-prezent.

Spațiul scenic, expresiv imaginat de Carmencita Brojboiu, potențează viziunea regizorală condimentată cu note cehoviene, uneori. Ne aflăm în biroul de campanie electorală, cu tot ce presupune un astfel de birou, campania lui Oedip, care a candidat la cea mai înaltă funcție în stat. Elementele de decor, mese, scaune, cutii, panouri, vor dispărea treptat, personajele pregătindu-se de plecare, aidoma celor din actul IV al Livezii de vișini, când și aici se vor auzi "topoarele", topoarele unui destin de neînvins. Atmosfera scenelor este susținută, împlinită, uneori, dincolo de replicile care se rostesc, și prin ilustrative imagini video, realizate de Radu Daniel, proiectate pe peretele-ecran din fundal. Roșul, predominant în scenă, semnifică iubirea, dar și sângele tragediei care a fost și va urma!

Campania s-a încheiat, succesul pare iminent, urmează anunțarea rezultatului! Candidatul la președinție, Oedip, are forță, dar și sensibilitate, tărie, dar și vulnerabilitate, prin jocul firesc, inteligent nuanțat, al lui Vlad Zamfirescu, actorul realizând unul dintre rolurile importante din cariera sa. Oedip, "un candidat pe care îl vrea țara", prin sloganuri electorale, asigură poporul că se află în slujba adevărului, a respectului pentru viața celor din jur - "Votați adevărul!", "Oedip pentru un viitor curat!" Promite presei că își va declara originea, prezentându-și certificatul de naștere, apoi va lumina cazul neelucidat al morții lui Laios, fostul președinte, de acum aproape 30 de ani. Cu văduva acestuia, Iocasta, cu 13 ani mai mare, Oedip are acum o familie, iar iubirea, pasiunea dintre ei e de necontestat.

Creon, directorul de campanie, interpretat cu convingere, coerent de Andi Vasluianu, încearcă să tempereze unele elanuri în afirmații nu tocmai potrivite, rostite de Oedip, între aparența adevărului și esența lui existând un posibil decalaj. Tensiunea spectacolului, bine orchestrată de Andrei Șerban, crește treptat prin apariția lui Tiresias și a prezicerilor sale, prin scena mesei în care apar disensiunile dintre membrii familiei viitorului președinte, tulburări de adolescență, problemele între frați, orientările sexuale diferite, bine reliefate de tinerii Andrada Corlat, (Antigona/Lycas), Eduard Chimac (Poliniche), Radu Ștefan Bănică (Eteocle), prin personajul Corin, expresiv realizat de Adrian Ciobanu, care aduce un plus de mister, sugerând o iubire secretă.

Încordarea, dramatismul, se redimensionează prin mărturisirile celui care a fost la volanul mașinii când s-a produs accidentul lui Laios, personaj figurat sugestiv de Lucian Ifrim, atingând o culme în scena în care Iocasta i se destăinuie lui Oedip. Cerasela Iosifescu construiește magistral monologul Iocastei, cu forță imensă de transfigurare scenică, pentru a reliefa traumele trecutului, pe întreaga partitură a personajului. De altfel, actrița devine un univers de feminitate, senzualitate, putere și fragilitate. Ultima dezvăluire, a mamei, Merope, interpretată cu multă sensibilitate, finețe și fior tragic de Manuela Ciucur, declanșează prăbușirea totală a protagonistului, contrabalansată de anunțul victoriei în alegeri.

Întoarcerea spre lumea interioară prin orbirea lui Oedip, cu extraordinara puterea evocatoare a scenei în care Oedip își scoate ochii cu tocurile de la pantofi, completată de proiecția video a ochilor însângerați, este în fapt o iluminare. De altfel, în "epilogul fără aplauze", Oedip este singurul personaj care nu poartă o bandă neagră pe ochi!

Regizorul Andrei Șerban și asociata sa, Dana Dima, construiesc, prin estetica simbolurilor, folosind mijloace moderne, o remarcabilă montare, un spectacol de referință în peisajul teatral românesc!