mai 2022
Festivalul de Film Cannes, 2022
Citiți primele cinci epistole ale lui Cristian Mungiu pentru LiterNet aici, aici, aici, aici și aici.

*

Cum promiteam în finalul epistolei precedente, iată o nouă serie de fotografii:


Aseară, spre cina cu realizatorii și laureații secțiunilor paralele (bravo lui Alex Belc!) Mi-a ieșit în cale acest MCV și m-a făcut să zâmbesc. Îmi plac semnele. E mașina noastră de producție de 15 ani de cînd am primit un exemplar cadou de la Dacia după ce luasem Palme d'Or (și încă, să zicem, merge).


Iar mai apoi m-am bucurat să văd aceste afișe de pe un cinema în renovare. Copiii mei îi ziceau TinTin tatălui mei și bunicului lor.


În amintirea lui mi-am luat cravata asta aseară pentru cină. E o cravată de mătase pe care o avea din anii '70 și pe care o purta la examene la facultate. Spre încheierea liceului, mi-o dăruise mie cu drag,


Era cald tare ieri în Cannes și mi-am tras jaluzelele așa că lumina mai mult se strecura.


Window shoppingul n-a ruinat pe nimeni, dar m-am descoperit uitîndu-mă totuși la proprietăți cu prețuri cu mai puține cifre (cît de cît).


În stația de autobuz de peste drum de casa în care stau, cineva lăsase cărți pe o bancă.


Seara, pescărușii albi se rotesc în zbor prin lumina proiectoarelor îndreptate spre cer la marginea plajelor.


Am ajuns în sfîrșit să văd și un film (Broker, un Kore-eda filmat în Coreea, la rugămintea CNc-ului de acolo cum ar fi), iar apoi am mers la party pe plajă, un moment de care mă bucur la fiecare Cannes.


Mi-am petrecut amiaza la localul unde-și face veacul echipa Wild Bunch, iar Gaspar Noe, care e de-al casei, a ținut să îmi înmâneze personal versiunea de Ireversibile, reeditată în ordine cronologică, aflînd că nu o am.


 Mare figură, Gaspar.


În 2016, mi-am petrecut ziua la La Poitinere, unde veștile despre cine rămîne să ia premii și cine nu curgeau pe sms. Între timp s-a aflat că acolo își are Wild Bunch sediul informal, așa că data asta au schimbat locul și o să așteptăm veștile pe o plajă, jucînd boules.


E foarte frumoasă curtea unde stau, dar de o vreme s-a umplut de purici...


...iar astăzi am și un suspect.


Fug să mă văd cu soții Făinaru (consilierii mei festivalieri) și să facem debriefingul și după Cannes-ul ăsta. Să vedem pentru cine va fi să bată vîntul în frunzele palmierilor.

(va urma)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus