De vorbă cu... (XXIV) - Eduard Crucianu - Gala HOP, 2023

Eduard Crucianu, vârsta: 23 ani, născut în Focșani, rezidență actuală: Cluj-Napoca

Studii: Facultatea de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca, actorie, clasa Filip Odangiu, Sinko Ferenc, Diana Aldea, promoția 2022(licență) // Facultatea de Teatru și Film, UBB Cluj-Napoca, Artele Spectacolului (actorie), anul II (master)

Participă la Gala HOP 2023, la secțiunea Grup cu momentul Untitled, alături de colegii săi: Sara Pongrac, Radu Fărcane, Tudor Manea, Andrei Mărgineanu, Mihai Andrei Pleșa, Denisa Vraja.

Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Eduard Crucianu: Uneori mă văd bine, alteori nu mă văd așa de bine. Cred că e mai constant modul cum sunt văzut de ceilalți. Îmi place să cred că sunt un om util într-o echipă. Sper că și celorlalți li se pare că sunt util, altfel e rău.

O.B.: Care a fost momentul în care ai realizat că îți dorești o carieră în actorie?
E.C.: Uite, asta e o întrebare interesantă pentru că este formulată diferit față de clasicul: De ce ai dat la actorie? Sincer, încă nu îmi dau seama dacă îmi doresc o carieră în actorie. Ceea ce știu cu certitudine este că îmi doresc să rămân aproape de ce înseamnă teatru și film. Fie că e actorie, fie că e muzică, cărat decor, regie, set design, etc. De asta mi-am dat seama în ultima perioadă, când am început să descopăr muzica.

O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
E.C.: De multe ori ajută. Ajută pentru că mă face să fiu cu ochii deschiși, să caut lucruri care să mă inspire, să fiu atent la oamenii de pe stradă, fapt care mă mai scoate din materia cenușie cu care toți ne confruntăm. Prin asta mă mai și încurcă, pentru că uneori ajung să supra-analizez relațiile dintre oameni, lucru care de cele mai multe ori nu îmi oferă satisfacție.

O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
E.C.: Atmosfera ideală pentru mine este aceea care balansează relaxarea și starea de bine cu profesionalismul și concentrarea.

O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
E.C.: În anul I, lucram la un spectacol de clasă, în semestrul în care studiam teatrul nonverbal. Aveam un spectacol foarte interesant, în care personajele comunicau prin intermediul unor bastoane. Eu aveam una din cele două sau trei replici spuse din acel spectacol. Cred că am repetat scena (care avea mai puțin de un minut) o oră sau două. Făceam exact la fel, profu îmi zicea să schimb, eu făceam la fel. Mai trăisem o experiență similară la liceu, în trupa Protha, din care am făcut parte, dar acum simțeam cum pământul tremură sub mine și că nu există nicio cale de scăpare. Într-un final am clacat și am cedat. Mi se pare importantă pentru mine această întâmplare, pentru că m-a făcut să realizez că e nevoie de o anduranță ieșită din comun pentru a rezista fizic și psihic în acest domeniu, și îi mulțumesc profesorului meu, Filip Odangiu, pentru că sunt convins că asta voia să ne facă să înțelegem în acel moment.

O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
E.C.: Dacă există un text, iau tot ce este omenește posibil de acolo despre personajul meu și relația lui cu alte personaje, după care încerc să mă distanțez de text și să caut lucruri care mă inspiră pe mine și mă ajută să fac conexiunea dintre universul meu imaginar și universul personajului (construit cu atenție, tot de mine, evident). Îmi place să găsesc genul de muzică pe care l-ar asculta un personaj, pentru că asta mi se pare că spune foarte multe despre personalitatea noastră.

O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
E.C.: Am făcut câteva roluri importante din dramaturgia Shakespeariană, cum ar fi Othello sau Hamlet și cu toate că ambele au fost provocări care m-au dezvoltat și au rămas cu mine ceva timp, aș spune că personajul care a rămas cel mai mult cu mine este Cynthio, un amorez de Commedia dell'Arte. Asta și pentru că este un personaj pe care în continuare îl joc, dar și pentru că am învățat cele mai multe lucruri și am descoperit cele mai multe lucruri noi despre mine prin studiul acestui personaj arhetipal. Am fost surprins de faptul că deși Commedia este un gen de teatru fizic, orice personaj are o psihologie la bază, la fel de adevărată și la fel de umană ca personajele din teatrul realist.

O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
E.C.: Sunt de părere că, cel puțin la început, e de datoria ta, ca actor, să îți descoperi cât mai multe laturi. Așa că asta caut, provocări. Să fac lucruri pe care nu le-am mai făcut până acum. O echipă creativă reușită din punctul meu de vedere este una în care membrii își oferă spațiu și își cunosc calitățile și defectele. Când am de făcut o decizie de genul acesta, de a intra într-o echipă nouă, nu mă pot baza pe nimic altceva decât pe intuiție.

O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
E.C.: Gurile rele au și nu au dreptate. La moartea prin inaniție mi se pare totuși că este destul de greu să ajungi în epoca în care trăim, dar într-adevăr situația nu este una roz, mai degrabă un maro de o nuanță pe care nu știu dacă am voie să o folosesc în acest interviu. Dar, cumva (nu știu dacă doar îmi spun eu pentru a mai păstra un dram de optimism, sau chiar așa e), situația pare să se mai dezmorțească și încep să mai apară oportunități, puține, dar mai sunt.

O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
E.C.: Probabil nu aș fi știut asta dacă nu aș fi făcut actoria, dar acum mă gândesc să mă apuc de muzică. Sunt la început, dar faptul că învăț singur și observ cum progresez și cum descopăr un limbaj nou, îmi oferă satisfacție.

O.B.: Cât de importante sunt premiile pentru un actor aflat la început de drum (și cât de importante ar trebui să fie)?
E.C.: Din punctul meu de vedere, premiile nu ar trebui sub nicio formă să fie un țel. Un premiu înseamnă că cineva a văzut ce ai făcut și a apreciat acel lucru. Asta ar trebui să îți dea de înțeles că ești pe drumul cel bun, dar nicidecum că ai terminat ce ai de făcut.

O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
E.C.: Dragoste la 17,50$, de Charles Bukowski. Am primit-o cadou de la profu de Secret Santa și am citit-o în lungul drum cu trenul spre casă de sărbători.
Whiplash, r: Damien Chazelle, e un film care cred că a trezit în mine așa o ambiție să îmi descopăr talentele.
Bou - All U Gotta Do - pentru cine ascultă DnB nu e nevoie de nicio explicație.


O.B.: Dacă ai pleca pe o insulă și ai avea loc doar de cinci obiecte în valiză, care ar fi acelea și de ce?
E.C.: 1. Boxă - nu există zi în care să nu ascult ceva la boxă. / 2. Mi-aș lua un bas dacă încape în valiză. Dacă aș alege un instrument pe care să-l învăț, chitara bas ar fi și probabil aș avea timp pe insulă. / 3. Crimă și pedeapsă - poate cu ocazia asta o și termin. / 4. Telefonul. / 5. Un pachet de țigări măcar tot mi-aș lua.

O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2023? Ce așteptări ai de la această competiție?
E.C.: Mi s-a părut o temă foarte bună și Leta Popescu și Alexandru Dabija sunt doi regizori ale căror spectacole mi s-au părut întotdeauna fresh și entertaining, lucru pe care nu îl pot spune despre majoritatea spectacolelor văzute în ultimii ani. Mă aștept, ca și în ediția 2023, să cunosc tineri actori și să creez posibile relații profesionale.

O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2023 (Prezența actorului - relația dintre actor și mijloacele tehnice, căutând echilibrul dintre specificul teatrului și tehnologie) pentru tine și pentru tinerii de azi?
E.C.: Mi se pare o temă foarte potrivită, pentru că tehnologia devine un mijloc de care nu prea ai de ce să nu te folosești în teatru. Mi se pare bine punctată și ideea de relație între actor și tehnologie. Consider că aceasta este doar un mijloc prin care actorul și spectacolul mai câștigă la capitolul spectaculozitate, dar cred că nu trebuie uitată și partea de actorie căci, dacă lipsește, nu mai e spectacol de teatru, ci show de lumini și de muzică.

O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP

(Foto: Sara Pongrac)