De vorbă cu... (XXV) - Tudor Manea - Gala HOP, 2023

Tudor Manea, vârsta: 24 ani, născut în Oradea, rezidență actuală: Oradea

Studii: Facultatea de Teatru și Film UBB Cluj-Napoca, specializarea Artele Spectacolului (Actorie), clasa Filip Odangiu, Sinko Ferenc și Diana Aldea, promoția 2022 (licență) // Facultatea de Teatru și Film UBB Cluj-Napoca, Master - Management și Antreprenoriat Cultural (master)

Participă la Gala HOP 2023, la secțiunea Grup cu momentul untitled, alături de colegii săi: Eduard Crucianu, Radu Fărcane, Andrei Mărgineanu, Mihai-Andrei Pleșa, Sara Pongrac, Denisa Vraja.

Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Tudor Manea: Cum mă văd eu? Nu cred că am un răspuns concret la întrebarea asta. Depinde cum mă simt azi, sunt zile în care mă văd ca fiind bun, empatic și amuzant și alte zile în care mă uit la mine și nu văd mai nimic. Mă lupt de cele mai multe ori mental cu două voci contradictorii și spre norocul meu, vocea iubirii câștigă tot mai des. Cât despre cum mă văd ceilalți, aici e un subiect destul de complex. Depinde de stadiul în care acei oameni m-au cunoscut sau mă vor cunoaște. Unii oameni mi-au spus că îi inspir, că sunt un bun sfătuitor și o persoană de nădejde, alții că sunt toxic, prea serios sau răutăcios. Uneori mă gândesc să dau timpul înapoi ca să schimb anumite vorbe sau fapte pe care le-am spus sau făcut, dar îmi dau seama că toate experiențele bune sau mai puțin bune m-au adus unde sunt acum și le privesc într-un mod sănătos pentru că îmi dau de gândit și astfel pot descoperi o variantă mai bună a mea. Spread love to get love!

O.B.: Care a fost momentul în care ai realizat că îți dorești o carieră în actorie?
T.M.: Am început să cânt în liceu tot mai des la diferite evenimente și festivaluri, iar în anul 2017 am câștigat un concurs muzical care m-a determinat să continui pe partea artistică, însă m-am hotărât destul de târziu, undeva prin clasa a XII-a. Nu făcusem parte dintr-o trupă de teatru înainte deoarece din păcate în Oradea nu auzisem să fie trupe formate în licee, însă am fost voluntar la Teatrul Regina Maria și mergeam la fiecare spectacol chiar și de 5-6 ori și mă gândeam deseori cum ar fi să joc anumite roluri în spectacolele care mă impresionau.

O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
T.M.: Mă ajută să mă descopăr și să mă provoc cu fiecare rol pe care îl joc și am avut norocul de a juca în mai multe spectacole total opuse, de la musical la tragedie. La finalul facultății, în Gala FTF, jucam un spectacol diferit în fiecare zi, iar de la roluri precum Othello am ajuns la un băiat în scaun cu rotile care era un paznic într-o parcare. E foarte mișto senzația pe care ți-o oferă actoria, accesarea diferitelor fațete pe care le poți arăta și libertatea de exprimare prin care poți să spui povestea cuiva dar în același timp să descoperi cu fiecare rol o nouă variantă posibilă de-a ta. Uneori mă încurcă când mă încăpățânez și vreau ca totul să iasă perfect, cu răbdarea mai am de lucrat, uneori tind să mă grăbesc și să uit de fapt că bucuria procesului de lucru e unul din cele mai mișto sentimente ale acestei meserii.

O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
T.M.: Îmi place să fiu înconjurat de oameni vulnerabili lipsiți de prejudecăți, care să ofere încredere și răbdare. Pentru mine este extrem de important ca în mediul în care mă aflu să existe disciplină, dorință de a crea și de a împărtăși idei, astfel încât produsul final să conțină emoția și amprenta fiecărui actor din distribuție.

O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
T.M.: Nu am o rețetă concretă, însă îmi place să mă inspir și să fur din toate părțile. De obicei tind să urmăresc diverse filme sau documentare care au în comun secvențe asemănătoare și să analizez tehnici diverse de abordare ale actorilor. Totuși, dacă am un rol care are experiențe similare cu ale mele încerc să retrăiesc emoțiile perioadelor respective.

O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
T.M.: Un rol care a rămas cu mine a fost Emil din spectacolul Made in Romania pe care l-am făcut în ultima lună de facultate. Emil este un băiat aflat în scaun cu rotile și este agent de pază într-o parcare privată. A fost un rol care m-a ajutat să îmi accesez vulnerabilitatea și să explorez. Îmi pare rău că timpul nu a fost îndeajuns deoarece mi-ar fi plăcut să jucăm acel spectacol de mai multe ori și să vedem cum spectacolul capătă o formă mai bună.

O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
T.M.: Depinde de context, sunt un om deschis și accept în mare parte tot ce se ivește deoarece după terminarea facultății cel mai important lucru este să joci, să câștigi experiență, să întâlnești diferite tipuri de actori de la care poți să te inspiri și să furi cât mai multe lucruri, de la tehnică actoricească la cunoștințe culturale, etc. Îmi place să lucrez într-o echipă în care să mă pot simți safe, să existe o atmosferă de bucurie nu doar la repetiții, ci și în pauze sau în culise. Mereu am preferat să fiu înconjurat de oameni lipsiți de prejudecăți care se lasă surprinși și care au o disciplină și un respect față de muncă. Caut să mă las inspirat ca ulterior să îi inspir și pe ceilalți.

O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
T.M.: Cred că dacă faci ceea ce îți place, indiferent de domeniu partea financiară va veni la tine, e doar o chestiune de timp sau de noroc.

O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
T.M.: Cel mai probabil aș studia psihologie sau aș lucra ca și însoțitor de zbor, mi-ar plăcea să călătoresc peste tot în lume și să fiu plătit pentru asta.

O.B.: Cât de importante sunt premiile pentru un actor aflat la început de drum (și cât de importante ar trebui să fie)?
T.M.: Cred că premiile îți oferă o validare de care ai nevoie la început de drum pentru că după facultate te lovești de diverse situații cu care nu ești obișnuit iar aprecierea printr-un premiu îți poate oferi curaj și încredere. Totuși, nu cred că un premiu poate schimba ceva neapărat în disciplina ta ca artist, însă îți poate oferi un drive de a deveni mai bun pe zi ce trece.

O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
T.M.: Sufocare de Chuck Palahniuk - îmi place mult psihologia personajului principal, Victor Mancini care prezintă cele două perspective ale vieții sale: traumele copilăriei și efectele acesteia asupra vieții de adult.
Filmul care m-a marcat a fost Pianistul. Mă interesează subiectul acestui film și mi-a plăcut să citesc ulterior interviuri cu actorul principal în care povestea ce a sacrificat pentru a putea construi o astfel de interpretare.
Nu am avut niciodată o melodie preferată, de regulă tind să ascult obsesiv un playlist anume, până apare ceva nou cu care pot rezona. Acum ascult piesa (It goes like) Nanana a lui Peggy Gou, mă relaxează în momentele tensionate.


O.B.: Dacă ai pleca pe o insulă și ai avea loc doar de cinci obiecte în valiză, care ar fi acelea și de ce?
T.M.: Pe o insulă pustie probabil mi-aș pune în bagaj o lanternă, un cuțit, cutii cu chibrituri, un sac de dormit, spray-uri împotriva insectelor pe care să le pot folosi împreună cu chibriturile dacă e cazul. Dar dacă merg în Hawaii, clar ochelarii de soare, spf, aparatul foto, un costum de surf și o ciocolată Rom pe care să o ofer oamenilor pe care îi voi cunoaște.

O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2023? Ce așteptări ai de la această competiție?
T.M.: Am participat și în anul 2022 la Gala Hop la secțiunea Individual iar zilele petrecute acolo, atât la workshop-uri cât și la repetiții, au fost super faine și acum vreau să descopăr tot mai mult, așadar anul acesta particip la secțiunea Grup alături de colegii mei (Sara Pongrac, Radu Fărcane, Eduard Crucianu, Mihai-Andrei Pleșa, Andrei Mărgineanu, Denisa Vraja). Sunt convins că va fi o nouă experiență fresh și abia aștept să particip la workshop-uri și la întâlnire pe care Gala Hop ni le oferă.

O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2023 (Prezența actorului - relația dintre actor și mijloacele tehnice, căutând echilibrul dintre specificul teatrului și tehnologie) pentru tine și pentru tinerii de azi?
T.M.: Este o temă interesantă având în vedere efectele pandemiei mai ales pentru noi, studenții de la facultățile de teatru care am fost nevoiți să combinăm actoria cu tehnologia formând astfel noi căi de comunicare și de exprimare artistică. Observ din ce în ce mai mult că tehnologia se regăsește în cât mai multe producții teatrale și mi se pare un lucru foarte smart, atâta timp cât nu există riscul de a ignora prezența și spiritul creator al actorului.

O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.